Un gest inacceptabil şi scandalos al primarului Mihai Chirica

Săptămâna trecută am publicat două articole despre comportamentul arbitrariu al comisiei de urbanism din cadrul Consiliului Local Iaşi. De multă vreme s-a stabilit o regulă ca Primăria să nu autorizeze construcţiile înalte pe suprafeţe de mai puţin de 500 de metri pătraţi. Motivarea a fost diversă, dar s-a înscris în ceea ce ar fi politica de urbanism a unei administraţii locale. Zeci şi zeci de proiecte care cereau o derogare de la această cutumă au fost respinse de-a lungul timpului. Deodată a apărut o excepţie. Este vorba de cererea unei firme a familiei Asimionesei, susţinătoarea primarului Chirica printr-o întreprindere privată de tip imobiliar, dar pe care ei o numesc organ de presă, adică BZI. Pe o suprafaţă de 370 de metri pătraţi firma în cauză vrea să ridice un imobil cu şapte etaje. Atitudinea noastră critică se referea la arbitrariul deciziei, la faptul că altora le-a fost refuzat un asemenea drept de-a lungul timpului şi lor nu. Spuneam că nu avem în Iaşi o atitudine coerentă şi un plan de urbanism bine structurat, de natură să prevadă exact când şi cum se stabileşte regimul de înălţime al construcţiilor. Administraţia locală dispune astfel de un drept discreţionar intolerabil pe o piaţă atât de competitivă cum este cea a construcţiilor. Blocul lui Asimionesei a trecut prin consiliul local, susţinut fiind de consilierii care au afaceri imobiliare şi de oamenii deputatului Petru Movilă. Legal nu poate fi reproşat nimic acestui demers. Dar, ca să-l descriem în ansamblu, legalitatea este doar un aspect. Ea survine într-un context în care consiliul local este dominat de investitorii din imobiliare. Aceştia au argumentat grav, cu atitudini de specialişti, cu sugestia de a compara Iaşul cu New York-ul, acolo unde se construieşte pe fiecare metru pătrat. Fireşte că este o comparaţie ridicolă, mai ales când vezi de la cine vine. Niciodată nu a fost oraşul supus într-o aşa mare măsură intereselor private ale unor lăcuste imobiliare. Dar dacă de la Florin Boca şi Gabriel Surdu ne-am obişnuit cu asemenea atitudini, la cu totul altceva ne aşteptam de la primarul Chirica. Domnia sa a dat câteva sfaturi consilierilor locali, legate de cum să abordeze spinoasa problemă a “Afacerii Purcica”. Le-a spus să ignore ce s-a scris în presă (cu referire la articolele noastre – n. red.), pentru că presa prietenă sau duşmană trebuie tratată la fel. La fel cum judecăm acum autorizarea blocului cu şapte etaje, “am continuat” contractul de chirie al celorlalţi, le-a spus el. Ce a spus primarul este o afirmaţie şocantă. În subtext, el se referă la faptul că redacţia noastră stă cu chirie într-un spaţiu al Primăriei, şi, prin urmare, “ceilalţi” pot să-şi construiască un bloc. Fireşte că pot, sunt banii lor! Dar asta numai câtă vreme sunt trataţi la fel ca toţi ceilalţi de pe piaţă, nu în regim preferenţial. Dar este corect să echivalezi  o afacere imobiliară, comercială, cu închirierea unui spaţiu? Sediul în care ne desfăşurăm activitatea l-am închiriat la licitaţie publică, plătim preţul pieţei, mai bine de 5 euro pe metrul pătrat. Ceilalţi trec o afacere imobiliară printre degetele consiliului local, iar tu, ca primar, spui că sunt identice? Mai mult, susţii că “am continuat” chiria, ca şi cum ar fi un favor, în condiţiile în care a fost o licitaţie publică?

Oare de ce face asta primarul? Chiar nu poate face diferenţa între închirierea unui spaţiu (primăria are sute de spaţii închiriate agenţilor economici) şi autorizarea unei afaceri imobiliare? Pare simplu: de la unul ia chirie, celuilalt îi dă posibilitatea să vândă case. Nu este, oare, capabil să vadă în problema semnalată de noi o deficienţă la comisia de urbanism şi tratează relatările din presă doar ca o competiţie interesată între ziare? Dar aceasta nu este o competiţie. Noi nu construim blocuri. În schimb ne interesează cum sunt construite acestea, adică exact ce ar trebui să-l intereseze şi pe primar. Mai grav pare a fi cum vede primarul patrimoniul primăriei, cum se raportează la acesta ca la o avere personală.

Anul trecut a încercat să-l evacueze din casă pe jurnalistul Gabriel Gachi, poate cel mai mare critic al primarului, pentru o presupusă neplată a chiriei. Dat în judecată de jurnalist, a pierdut procesul. În acelaşi timp, autoriza un alt bloc al familiei Asimionesei, în Sărărie.

Şi mai grav este ceea ce arată votul în consiliul local, anume că primarul a devenit mâna lungă a intereselor consilierilor cu afaceri imobiliare. Nu spun că a fost corupt de ei, ci că se comportă ca o marionetă a acestora. De pe aceste poziţii este de neconceput să mai pozezi într-un reformator, un primar educat care luptă cu sistemul. Este ridicol de-a dreptul să ameninţi, să şantajezi subtil pe cineva cu evacuarea dintr-un spaţiu pentru care primeşti bani şi în acelaşi timp să spui că lupţi cu Dragnea şi mafia sa. Este inacceptabil şi scandalos!