Un pronostic în oglindă pentru prezidenţiale

Prezenţa mică oferă un bonus candidaţilor care au ceva de zis. Dacă am 100 de votanţi potenţiali din care la vot vin 10, iar tu ai 50 de votanţi potenţiali din care la vot vin 30… rezultatele vor fi cum vor fi, adică definite de cine vine la vot şi nu de electorate teoretic mari.

 

Ca ipoteză: Iohannis 36%. Sub scorurile din sondaje, unii votanţi potenţiali dând o şansă candidatului USR-PLUS („oricum Iohannis ajunge în turul doi“).

Candidatul USR-PLUS 28%. Iniţial am scris „aproape că nu contează cine este“, dar aici sunt mai mulţi factori implicaţi care, odată menţionaţi, ar distrage de la discuţia principală. şi anume:

(Câştigătorul simbolic) Liviu Pleşoianu, independent, 11%. Promotorul mesajelor introduse de PSD, din 2012 încoace, în mintea votanţilor partidului. Ca şi prezidenţiabilul USR-PLUS, Pleşoianu va avea o linie asumată, răspicată, care răspunde nevoilor istorice ale unor segmente sociale vaste (deşi e evident că Pleşoianu şi candidatul USR-PLUS se vor da cap în cap, că doar nu sunt aliaţi – dar ei şi doar ei vor aduce dinamism în campanie). Revenind strict la Pleşoianu, va avea o campanie acerbă, de gherilă, punctată de flyere sau bannere pe Facebook cu texte gen: 

„În ultimele zile, mai ales în Bucureşti, dar şi în restul ţării, PSD a declanşat o campanie puternică împotriva lui Liviu Pleşoianu.

PSD nu-l atacă pe Iohannis.

#rezist a declanşat o campanie violentă împotriva lui Liviu Pleşoianu.

#rezist nu îl atacă pe candidatul PSD.

Cine seamănă se adună.

Liviu Pleşoianu – singur împotriva lui Iohannis!“

Nu trebuie să faci ochii mari când vezi un scor de „11%“ pentru Pleşoianu.

La o prezenţă mică (8 milioane persoane) asta nu înseamnă nici măcar un milion de voturi. Să nu existe un milion de eurosceptici/ eurofobi? Păi 10% din populaţia aflată în ţară (1,4 milioane persoane) avea încredere mare sau foarte mare în Dragnea în clipa când el a fost arestat. 

 

Dacă Pleşoianu e liniştit cu o funcţie, va fi altcineva în locul său. Poate Tăriceanu (detalii mai jos, mult mai jos).

 

Candidatul PSD 10%. Da, locul patru, deşi lumea va fi prea interesată de duelul cu Pleşoianu ca să mai observe că PSD nu termină pe podium. Antena 3, care îl va susţine pe Pleşoianu, va avea o noapte de extaz. Pur şi simplu alegerile astea prind PSD pe picior greşit.

Tăriceanu 6%. Dublează mesajele lui Pleşoianu, dar fără vervă. Calm şi prezen­tabil precum candidatul PSD, dar nu îi are organizaţiile. Tăriceanu e uşor nepotrivit psihologic pentru rolul de contender, lui îi stă bine într-o funcţie pe care s-o apere.

 

Hamsii – restul de 9%.

Am botezat pronosticul de mai sus „în oglindă“, pentru că am luat pur şi simplu cifrele din primul tur din 2000 şi am inversat polarităţile. Iliescu (50% intenţie de vot în mai 2000 conform Metro Media Transilvania) e Iohannis. Forţa dinamică anti-guvernare „care vine, vine, vine, calcă totul în picioare“ era Vadim şi este acum USR-PLUS, o exprimare plastică a diferenţelor colosale dintre România anului 2019 şi cea a finalului de mileniu. Guvernarea deraiată este pe cealaltă parte a spectrului politic. Până şi textul pe care l-am asociat cu Pleşoianu e adaptat din acea toamnă, dintr-un poster CDR. 28% mi se pare mult pentru candidatul USR-PLUS, dar după ce s-a întâmplat în primăvară cerul e limita. Divizarea din PSD e mult mai puternică şi autentică decât cea din 2000, de pe dreapta. Situaţia pare a fi coaptă pentru un remake. Marx spunea că atunci când un fenomen istoric are loc de două ori, prima dată e tragedie, iar a doua oară e farsă. Să vedem dacă râdem şi dacă e ceva de râs. (text preluat de pe blogul Sociollogica)

 

Text semnat de sociologul Barbu Mateescu (a absolvit in 2005 University of Pennsylvania) in contributors.ro