Unul dintre medicamente, ciclofosfamida, a fost relativ nefolosit în tratarea cancerului pulmonar în anii 1980, când a fost înlocuit cu alternative care aveau mai puține efecte secundare. Cu toate acestea, indiferent dacă se folosește ciclofosfamida sau alternativele, cancerul dezvoltă rapid rezistență la tratament.

Acum, echipa din spatele noilor experimente a reușit să identifice modul în care celulele cancerului pulmonar cu celule mici rezistă la efectele ciclofosfamidei – și să facă ceva în acest sens. În esență, tehnica pe care au dezvoltat-o blochează procesul de reparare pe care celulele canceroase îl folosesc pentru a crea rezistență la ciclofosfamidă.

„Problema este că aceste tumori răspund inițial la tratament, dar apoi revin. Acest lucru nu s-a schimbat de 30 de ani”, spune patologul și imunologul Nima Mosammaparast de la Universitatea Washington din St Louis. „Aceste tumori sunt extrem de rezistente la aproape orice”.

Noile descoperiri se bazează pe cercetările anterioare ale aceleiași echipe care a identificat proteina RNF113A ca fiind implicată în repararea celulelor canceroase. Cercetările ulterioare au arătat că RNF113A este reglată de SMYD3, o proteină care se găsește la niveluri mai ridicate în formele mai invazive ale bolii. Nivelurile ridicate sunt, de asemenea, asociate cu o rezistență crescută la medicamentele chimioterapice (categoria care include ciclofosfamida) și cu un prognostic general mai prost.

În schimb, țesutul pulmonar sănătos are niveluri foarte scăzute de SMYD3.

Înarmați cu aceste cunoștințe, cercetătorii au încercat să țintească SMYD3 la șoareci la care echipa a grefat tumori pulmonare umane – unele dintre acestea fiind deja tratate cu chimioterapie, iar altele nu.

În timp ce ciclofosfamida a funcționat temporar pe cont propriu, iar un inhibitor SMYD3 a încetinit într-o oarecare măsură creșterea tumorii, numai atunci când cele două tratamente au fost combinate, cancerul a încetat complet să mai crească.

Această suprimare a tumorii a durat pe parcursul experimentului (aproximativ o lună), mult după ce alte tratamente individuale au eșuat.
„Ceea ce arată acest studiu este că putem de fapt să combinăm o nouă țintă cu un medicament vechi pentru a reduce rezistența și, potențial, pentru a face ca tratamentul să le ofere acestor pacienți o șansă în plus”, spune Mosammaparast.

Oamenii de știință doresc să experimenteze în continuare pentru a vedea dacă pot reduce nivelul de ciclofosfamidă implicat pentru a limita efectele secundare toxice care au făcut ca aceasta să nu mai fie folosită inițial. Ceea ce este clar, totuși, este că medicamentele care au înlocuit ciclofosfamida nu sunt mai bune în lupta împotriva cancerului pulmonar cu celule mici, chiar dacă sunt mai puțin dăunătoare pentru organism. Opțiunile actuale de tratament pot adăuga doar două până la șase luni de viață.

Acum, cercetătorii caută să organizeze studii clinice de fază 1 pe oameni. Unul dintre aspectele promițătoare ale cercetării este faptul că aceasta dă semne că ar putea funcționa în cazul cancerelor care au devenit deja rezistente la unele tratamente.