Aplicarea unei noi politici agrare in 1998 pare de pe acum un obiectiv ratat, din cauza divergentelor dintre politicieni si a problemelor organizatorice.
Liderii partidelor din coalitia majoritara se intelesesera, anul trecut, ca la 31 martie 1998 sa finalizeze cea de-a doua faza a modificarii Legii fondului funciar, stabilind ce suprafete suplimentare ar putea reveni fostilor proprietari.
Pina la 1 februarie, Ministerul Agriculturii si Alimentatiei trebuia sa centralizeze cererile de restituire din teritoriu. Dificultatile organizatorice au facut insa ca acest termen sa fie aminat cu doua luni. Ceea ce face practic imposibila adoptarea noii legi pina la 31 martie. Iar daca legea nu va fi adoptata in primavara, aplicarea ei efectiva, in teren, va putea fi realizata abia in prima parte a anului 1999, spre a nu perturba campaniile de vara si toamna din acest an.
Problema este ca partidele din coalitia majoritara au politici agrare cu totul si cu totul diferite.
PNTCD este principalul sustinator al retrocedarii in limita a 50 ha teren arabil si 10 ha padure (suprafetele maxime pe care le putea detine un proprietar dupa reforma agrara din 1945). UDMR ii sustine pe taranisti pentru ca vede in modificarea legii o posibilitate de restabilire a composesoratelor – forma de proprietate asociativa asupra padurilor din tinuturile secuiesti.
In principiu, PNTCD intrevede o agricultura bazata exclusiv pe proprietatea privata asupra terenurilor si inventarului agricol. Actuala farimitare a exploatarii va disparea, cu timpul, sustin reprezentantii PNTCD. Ei cred ca, in timp, taranii se vor asocia sau, folosindu-se de legea circulatiei terenurilor, gospodarii mai harnici vor prelua paminturile celor mai putin priceputi, constituindu-si ferme eficiente.
Pentru aceasta, insa, este nevoie in primul rind ca oamenii sa primeasca inapoi ce au detinut cindva, sustin taranistii.
Numai ca acei tarani carora comunistii le-au confiscat paminturile si uneltele sint acum batrini si abia mai pot munci. Copiii lor traiesc la oras si vin doar simbata si duminica sa-i ajute la lucrarile agricole.
Concedierile din minerit si din fabrici nu au sporit cu foarte mult populatia apta de munca de la sate.
Liviu Marcu, secretar de stat in Ministerul Industriei si Comertului, membru PNTCD, spune ca dupa disponibilizarile masive din minerit, doar 1.200 de familii s-au intors in satele din Moldova.
Dintre acestea, aproape 1.000 au revenit dupa citeva luni in zonele miniere. "Au fost bineveniti in sate numai cit au avut bani", spune secretarul de stat. Insa putini au rezistat primei ierni la sat. La aceasta au contribuit mult si sotiile fostilor mineri, apreciaza Liviu Marcu. Desi provin si ele tot de la tara, readaptarea este acum grea si femeile tinjesc dupa traiul mai lejer de la oras.
In plus, promisiunile actualilor guvernanti, privind pietruirea drumurilor de tara si incurajarea stabilirii la sat a intelectualilor (profesori, medici), au fost indeplinite in foarte mica masura.
Partidul Democrat nu concepe o reforma in agricultura fara pastrarea unui puternic sector de stat. Senatorul Trita Fanita, directorul general al puternicei firme "Agroexport" SA, este artizanul politicii agrare a PD. El este un sustinator al actualilor directori ai fermelor de stat (fostele IAS), pe care-i considera adevaratii campioni ai agriculturii moderne.
Sectorul agricol de stat inregistreaza in prezent datorii de peste 3000 de miliarde de lei. Marti, intr-o consfatuire cu directorii fostelor IAS, Trita Fanita le-a promis sprijin pentru sistarea executarii silite a societatilor cu datorii catre banci.
Directorii au cerut sa aiba prioritate la cumpararea societatilor agricole supuse privatizarii. Ei doresc sa plateasca aceste societati in rate, pe termen lung.
Partidul Democrat sustine ca statul trebuie sa pastreze in proprietate o suprafata de 880.000 de hectare. Acestea sint terenurile obtinute de stat in ultimii 50 de ani, prin desecari, indiguiri, imbunatatiri funciare sau provin din fostele domenii regale. PD a propus un proiect de lege pentru crearea unei Agentii a fermelor de stat, insarcinata cu administrarea acestor terenuri.
PNTCD doreste insa ca fostii proprietari care nu-si mai pot primi vechile terenuri (deoarece in timp au fost scoase din circuitul agricol), sa primeasca, in compensatie, pamint din cele 880.000 de hectare ale statului.
Potrivit unor calcule ale MAA, daca impropietarirea s-ar face potrivit dorintei PNTCD, statului i-ar mai ramine doar ceva mai mult de 150.000 de hectare.
Partidul Democrat respinge insa o asemenea posibilitate. O solutie pare acum foarte greu de gasit, in contextul actualelor neintelegeri politice.
Agricultura româneasca are o urgenta nevoie de investitii. Sansele de atragere a lor nu sint insa foarte mari, din moment ce 20% din proprietarii indreptatiti prin legea agrara din 1991 nu au fost pusi in posesie nici dupa aproape sapte ani. Si cit timp, intre doua tipuri de politici agrare, liderii coalitiei majoritare par sa fi ales calea de mijloc: aceea a niciunei politici. (Ovidiu Nahoi)