Caută 
4 MIN
Romancele au umplut cluburile de noapte din Occident.
Exodul a fost mai intii catre Europa de Vest, insa in ultima
vreme fetele noastre au trecut si Oceanul, dar au invadat si
Japonia. De fapt, aceasta ultima destinatie se pare ca este
preferata romancelor. Un motiv ar fi si oferta generoasa de
locuri de munca de prin ziare. Orice jurnal deschizi, anunturile
pentru dansatoare in Japonia abunda. Totul e OK daca esti
inalta, ai ceva aptitudini de stripteuza si dai dovada de
seriozitate. Nu am primele calitati, insa ma consider o tinara la
locul meu. Asa ca plec in cautarea unui job de dansatoare
pentru Japonia, curioasa sa vad criteriile pe care se fac
selectiile.
Ma opresc la firma Michelle Production din orasul Bacau, ale carei
adresa si numere de telefon le gasesc in ziar. Inainte sa merg la
sediu, dau un telefon, sa vad daca ma pot primi la interviu. La
capatul celalalt al telefonului imi raspunde o femeie foarte amabila
si care ma invita la sediu, sa discutam mai in detaliu. Inainte de
asta insa, imi prezinta conditiile pe care le ofera firma tinerelor
care aspira la un job de dansatoare exotice: viza de la Ambasada
Japoniei, contract pentru sase luni, transport cu avionul dus-intors
asigurat de firma. In jumatate de ora ajung la firma. Lucrul care ma
surprinde cel mai tare este ca, desi e doar 10.00 dimineata intr-o zi
de luni, la usa firmei era deja coada. O fata astepta emotionata
afara. Altele doua ieseau cu zimbetul pe buze, parind multumite de
conditiile oferite de angajatori.
Nu e prostitutie. Trebuie doar sa-mi arunc sutienul.
Intru in apartamentul unde firma isi are sediul. La o prima privire,
afacerile par sa le mearga bine, deoarece este lux peste tot:
parchet laminat in tot apartamentul, gemuri termopan cu jaluzele
verticale, canapele din piele si, peste toate, o amabilitate de
nemaiintilnit. Sint rugata sa iau loc. Cele doua doamne, Adeluta si
Mariana, ale caror nume le-am aflat ulterior, incep sa-mi prezinte
pachetul oferit de ele. „Dupa cum v-am mai spus si la telefon,
durata contractului este de sase luni. Oferim transport cu avionul
dus-intors, viza de la Ambasada Japoniei. Nu raspundem daca
sinteti prinsa pentru prostitutie. Trebuie sa stiti ca daca acest lucru
se intimpla, amenda este destul de mare si riscati sa stati la
inchisoare pina la 20 de zile. Iar de transportul cu avionul pina in
tara nu se mai pune problema. Va veti plati singura biletul de avion
si amenda”, imi spune Adeluta, care era ceva mai vorbareata.
Incerc sa aflu mai multe. Sediul firmei se afla la Roman. Ii spun
femeii ca nu am experienta in ale dansului. „Nu este nici o
problema, continua ea. Avem o sala de dans si un profesor care
vine de la Roman pentru a le invata pe fete”. Imediat, le cer
permisiunea sa vizitez sala de dans. Nu au nici o obiectie. In timp
ce ma prefac interesata de sala lor de dansuri, simt cum cele doua
ma analizeaza din ochi. Le intreb unde este bara la care voi
exersa. Foarte indignate de intrebarea pe care am pus-o, imi spun
ca „fetele nu vor dansa la bara, ci vor executa dansuri exotice in
night-cluburi sau in baruri. Nu se pune problema sa va dezbracati
complet, ci sa faceti doar topless. Dupa ce v-ati executat dansul,
deci la sfirsitul acestuia, va aruncati sutienul”.
Tii sutienul, pierzi contractul
Le mai intreb ce se intimpla daca refuz sa renunt la sutien. Cele
doua strimba din nas si-mi dau de inteles ca fara a renunta la
partea superioara a lenjeriei intime nu se mai pune problema
incheierii unui contract. Aflu de la Adeluta ca in Japonia fetele sint
cazate la un japonez, probabil viitorul lor patron. Acestea vor sta
cite patru intr-un apartament. Salariul este de 600 de dolari, plus
300 de dolari bani de cheltuiala. Comisionul firmei pentru
contractul de mediere este de 250 de dolari, iar fetelor doritoare
nu le trebuie nici un ban pentru excursie. Singura cheltuiala a
viitoarelor dansatoare va fi pentru un pasaport, pentru fisa
medicala, cazier si pentru celelalte acte necesare.
Pot sa vin cu tata sa semnez contractul
Nu m-au intrebat foarte multe, decit ce virsta am. „Daca nu sinteti
sigura ca firma este serioasa in ceea ce priveste contractul, puteti
veni cu tatal, mama sau cu oricine doriti dumneavoastra pentru a
discuta cu noi. Contractele de munca se vor face in trei
exemplare: unul la Inspectoratul Teritorial de Munca Bacau (ITM),
unul la sediul firmei si unul la dumneavoastra”, imi mai spuse
Adeluta.
In rest, nici o intrebare. Nici despre viata mea personala sau de ce
am ales aceasta meserie. Ma gindesc imediat ca nici fizicul meu
nu le-a „provocat” la mai multe intrebari. Probabil ca n-am
aspectul de fotomodel pe care-l cauta japonezii sau, mai stii, poate
n-am parut suficient de motivata pentru viitoarea potentiala slujba.
Asa ca imi iau „la revedere”, cer o carte de vizita pentru
eventualitatea unui contract si parasesc sediul firmei.
Afara ma intilnesc cu fetele care au fost intervievate anterior. Aflu
de la ele ca le-au fost facute poze in costume oferite de firma, iar
aceste poze vor fi trimise tuturor patronilor cu care au contract, iar
acestia vor alege fetele pe care si le doresc. Tot din vorba-n vorba
mai descopar ca firma Michelle Production are ca domeniu de
activitate impresariatul artistic si ca patronul acesteia este sotia
unui cetatean slovac, Mihaela Carmen Moznikova. Le salut pe fete
si le urez succes in noua cariera, iar eu plec intr-ale mele.
(Monica IANCU)
