Paste in boxa unui bloc

Parintii lui Florin Buga nu l-au crescut nici macar o zi. Chiar inainte de a-l naste, mama lui era decisa sa il dea spre ingrijire unui centru de plasament. A stat la centru pina la virsta de 17 ani, timp in care a absolvit cele opt clase gimnaziale si o scoala profesionala, in meseria de zugrav-constructor. Dupa ce a terminat scoala, a fost nevoit sa plece de la centrul de plasament, asa ca a inceput sa isi caute parintii, pe baza informatiilor pe care le detinea de la directoarea centrului. Cu toate ca i-a regasit, bucuria lui a fost de scurta durata, deoarece parintii lui nu erau foarte incintati ca acesta s-a intors acasa, in sinul familiei, desi avea o calificare intr-o meserie si era dornic sa munceasca pentru a se intretine: „De lucru gaseam, cu toate ca nu era ceva stabil. Lucram cu ora, cu ziua, la carat gunoi, pe unde era nevoie. Uneori, eram solicitat si in constructii, la cite o lucrare. Dar aveam si zile in care nu aduceam mare lucru. Atunci, parintii mei, care locuiau, la vremea aceea, pe Sucedava, ma amenintau ca ma dau afara si nu ma mai tin. Asa s-a si intimplat. De prin noiembrie nu mai era mare lucru de facut, deci nu eram solicitat de nimeni, sa mai fac si eu un ban. Si, dupa vreo citeva zile in care nu am mai adus nimic, m-au dat afara. Nu imi venea sa cred ca, desi m-au abandonat de la nastere si nu au trecut o data sa ma vada, m-au dat afara ca pe un ciine, cind nu am putut sa le mai aduc bani. Nu am dreptul sa ii judec, dar nu le-a pasat de copiii lor. Odata cu mine, au dus-o la orfelinat si pe sora mea, Elena, care a fost, intre timp, adoptata si nu stiu nimic de ea. Pe o alta sora de-a mea au dat-o afara din casa, tot pe motiv ca nu aduce bani, nepasindu-le ca avea si un copil mic in brate. Eu mi-am gasit adapost intr-o boxa intr-o scara din spatele ?Blocului Albastru? si am stat acolo toata iarna. Cineva mi-a spus ca as putea vinde ziare, si asta fac si acum”, povesteste Florin Buga.
El a depus o cerere la Primarie pentru o camera la Grajduri, dar, pentru ca este singur, nu intruneste toate conditiile pentru a putea primi una, cu toate ca ar putea plati chiria lunar din ajutorul social, in valoare de 500.000 de lei. „Armata mi-am facut-o, nu am probleme cu legea, nu am datorii la stat, am cu sa imi platesc chiria, nu inteleg de ce nu primesc si eu o locuinta in ?Satul Olimpic? sau ?Grajduri?, cum li se mai spune. Si-asa dorm citeva ore pe noapte, caci abia dupa miezul noptii termin si eu de facut curatenie pe la baruri si magazine, iar la 4 dimineata vin sa iau ziarele sa le distribui. Macar sa dorm omeneste intr-o camera, ca doar sint om, nu animal. Cei de la Primarie spun ca, daca as fi insurat si as avea un copil, as avea mai multe puncte si mi-ar da o camera. Dar cum sa imi intemeiez o familie daca nu am unde sa stau? Am aproape 33 de ani si acesta a fost si motivul pentru care nu m-am insurat, ca nici o femeie nu vine dupa un barbat, daca nu are unde sa o duca. Ce sa fac, sa stau cu ea in boxa? Mai sint oameni de suflet care, la cite o sarbatoare, mai ales iarna, ma luau la ei si imi dadeau o cana de ceai sau mincare calda, ca sa ma mai dezghe. Ma durea inima in mine cind vedeam pe altii, de seama mea, ca au familie si o casa a lor. Mi se pare, citeodata, ca sint blestemat de careva, sa stau o viata pe drumuri, pe unde pot, sa nu am unde sa ma spal si eu, ca restul oamenilor, si sa nu am un loc caruia, sa ii spun ?acasa?”, spune acesta.
Dupa Inviere, duminica dimineata, vom merge acasa cu familia, vom ciocni un pahar cu vin si un ou rosu si, impacati sufleteste, vom multumi Domnului pentru multul sau putinul pe care il avem. In acest timp, Florin Buga sau cei aflati in situatia lui, oameni fara adapost, vor spune „Hristos a inviat!” in intunericul unei boxe sau al unui canal. (A.T.)