“Am stat legat în ATI zile în şir”. Povestea unui inginer care a rupt manșonul și a aruncat cu un monitor în ușă
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

sambata, 10.04.2021

“Am stat legat în ATI zile în şir”. Povestea unui inginer care a rupt manșonul și a aruncat cu un monitor în ușă

GALERIE
gabriel toma1
  • gabriel toma1
- +

Gabriel Toma, un zdrahon de om, inginer specializat în comunicaţii, fost baschetbalist, este unul dintre miile de ieşeni care au trecut prin "iadul“ ATI COVID. Este, din fericire, printre cei care au scăpat cu viaţă. "Am avut pronostic de 2,5%. Ai mei căutau deja preot". Dincolo de boala care l-a adus de trei ori în pragul morţii, experienţa trăită în spital este cutremurătoare. Gabriel Toma descrie cum zile întregi a stat ţintuit la pat, legat de mâini, fără măcar să i se explice de ce. Sau fără să i se explice măcar cu ce era înţepat zilnic. "Exact ca într-un lagăr de exterminare a fost. Am încercat de două ori să evadez”, spune bărbatul, pe un grup de socializare destinat foștilor bolnavi de Covid. «Diagnostic - COVID; observaţie - agitat psihomotor». Asta i-a transformat internarea într-un coşmar din care nu a mai crezut că va scăpa cu viaţă. Şi de care nu ştie dacă, psihic, va mai scăpa vreodată. El acuză însă modul inuman în care a fost tratat, în condiţiile în care era cu psihicul şi fizicul la pământ. Ce spune conducerea spitalului? Cât de corectă medical este legarea de pat? Până unde poate merge aceasta?

Gabriel Toma are 54 de ani, şi a fost internat pe 13 noiembrie anul trecut, dar a “evadat cu bilet de voie“ după 32 de zile. Dintr-o lună, trei săptămâni a fost la cunoscutul Spital Modular de la Leţcani. "De trei ori resuscitat, de două ori intubat. M-am detubat singur... Detubarea a fost şansa mea, personalul medical renunţând la acest procedeu, punându-mi o mască CPAP”, povesteşte el pe grupul respectiv.

"Am tras de manşoane până mi-au intrat în carne"

Dat fiind faptul că primise pe foaie observaţia "agitat psihomotor“ pe lângă diagnostic, prognosticul de supravieţuire dat de medici a fost de 2,5%. “Aşa le-au spus aparţinătorilor mei, care căutau preot petru deshumarea rămăşiţelor pământeşti ale părinţilor, la sfatul lor, ca să se pregătească”. Gabriel Toma spune că, în pustietatea salonului, multă vreme a delirat, făcându-şi în minte zeci de scenarii, trăind filme întregi care i se păreau extrem de reale. "Lipsa de comunicare a personalului medical, în special în secţia de ATI, este incredibilă. M-am simţit în toate cele trei săptămâni - în care am fost resuscitat de trei ori, intubat de două ori - exact ca într-un lagăr de exterminare. De altfel, am încercat de două ori să «evadez»". Uşa salonului era mereu închisă. Deşi, bolnav fiind, a dărâmat un monitor şi a aruncat în uşă cu el pentru a scăpa.

Gabriel Toma nu acuză pe nimeni de faptul că a fost legat de pat, dar spune că rănile lăsate la mâini le va purta probabil toată viaţa. “Imobilizarea pacienţilor «agitaţi psihomotor» ar trebui făcută cu acele manşoane late, căptuşite pe interior cu pâslă, manşoane care împiedică blocarea fluxului sanguin către palme. Eu aveam nişte mâini ca nişte pâini… Nu mi le recunoşteam. Am tras de ele până mi-au intrat în carne. Am urme care probabil le voi purta toată viaţa, drept amintire de «bună purtare» a personalului medical. Iarăşi lipsă de comunicare: nimeni nu îmi spunea de ce trebuie să treci prin toate astea. Sedat fiind, nu conştientizam multe”, mai spune el. În salon erau 12. Uşa se deschidea doar atunci când venea mâncarea sau le făceau tratamentul. În rest, povesteşte Gabriel Toma, erau singuri… Unii mureau singuri. "M-au găsit de două ori cianotic, detubat, ţinînd în mână tubul. Mai şi glumeau, că arătam ca Statuia Libertăţii, cu mâna întinsă în sus, cu tubul în ea. Nu supravegheau nimic! Am avut un noroc fantastic că nu am murit. Cât de greu ar fi fost ca mereu să fie o cameră video care să supravegheze ce se întâmplă?"

“Mă trăgeau, mă împungeau cu acul fără un cuvânt”

În cele trei săptămâni de ATI COVID i-au rămas în minte şi două "siluete empatice”, singurele care comunicau cu el de fiecare dată când intrau în salon.“O rezidentă înaltă, filiformă, care vorbea cu mine şi îmi mai explica ce se întâmplă, şi o asistentă medicală care, la fel, efectiv suferea împreună cu mine. Cinste lor! Doar lor! Ceilalţi, cărora ar merita să le spun restul, mă tratau ca pe un animal cu care degeaba vorbeşti că oricum nu te înţelege. Mă trăgeau, mă împungeau cu acul, îmi băgau pastile cât încape în mine, fără un cuvânt. Dacă întrebam ceva, vorbeau cu vocea aia cu ton ridicat cu care vorbeşti cu cel mai puţin la minte. Mă minţeau, pasau responsabilitatea dintr-o parte în alta”, relat Gabriel Toma.

Citește și: Jurnal de COVID: mărturii tulburătoare de pe patul de spital. „Nu poti trage aer în piept. Începi să te temi de moarte”

Povesteşte în contiuare cum, într-un moment de delir, când vroiau să îl strângă mai strâns de pat, s-a zbătut până a reuşit să rupă o legătură. În mişcare, a lovit un monitor. „Atunci, un domn, pe care nu îl voi uita toată viaţa, asistent sau mai degrabă infirmier, s-a urcat cu genunchii pe toracele meu. Noroc că sunt un munte de om. Am 1,96 m, fost sportiv, nu sunt vreun ghiocel. I-am simţit greutatea şi locul în care s-a proptit cu genunchii în piept vreo lună. Repeta cu obstinaţie, ca un bătăuş de stradă: «Tu ştii cine sunt eu? Eu sunt...» Îi voi reţine numele cât oi fi. Cine ştie cum ne intersectează viaţa drumurile... Din nou însă revin în minte două combinezoane, femei ambele. Empatice, implicate, care vorbeau cu mine. Îmi explicau ce mi se întâmplă, cum mai evoluează boala. Le-aş ţine în braţe toată viaţa mea!”, spune fostul pacient. 

La ATI dormi cu moartea alături

La ATI, timpul te doboară "atemporal”. Nu ştii cât e ceasul, nu ştii dacă e zi sau noapte. “Doar dacă salutau cei care intrau, o dată la câteva ore, realizai dacă e dimineaţă, amiază, seară, noapte... Începusem să trag concluzii logice: dacă e iaurt, e 6-7-8 dimineaţa; dacă vine cu perfuzia, e amiază. Cât de greu ar fi să pui un ceas pe perete, vizibil tuturor? Nimeni nu realizează ce confort poate crea unui muribund conştientizarea trecerii timpului”, îşi deapănă coşmarul Gabriel. Iar la ATI dormeai cu moartea alături. Îşi dădeau seama că s-a mai dus unul dintre ei când apăreau panourile mobile în jurul unui pat, şi sacii negri aduşi sub braţ, de un infirmier. "Care mai fredona uneori, fluierând uşor, un cântecel". Un dreptunghi simplu şi negru, cu lăţimea cam de 30 cm, devenea modalitatea de transport pentru cadavre, dus fiind de patru cosmonauţi albi. "Se strângea lenjeria de pat, se dezinfecta patul. Altul la rând! Alte combinezoane albe... Unele siluete le uram. Vorbeau doar între ele; eram doar un corp în care pâlpâie slab viaţa. Ce conversaţii mi-a fost dat să aud îţi poate sta mintea-n loc. Prefer să nu le redau... Nu. Le voi purta în RAM-ul meu, în memoria mea, probabil toată viaţa", mai povesteşte Gabriel.

Am fost călcaţi de tren, dar cumva, am supravieţuit !

În urmă cu doar câteva zile, Gabriel Toma s-a vaccinat cu prima doză de vaccin. Acum aşteaptă cu nerăbdare rapelul. Pentru cei care ţin morţiş să se ia la trântă cu boala acasă, are nişte sfaturi. “Cel mai important element al acestei boli este oximetrul. Sau pulsoximetrul, acel cleştişor care, pus pe deget, îţi arată saturaţia de oxigen. În jurul acestei saturaţii se învârte totul. Dacă ai saturaţia sub 93, TREBUIE să fii într-un spital, nu poţi sta acasă. Starea ta se poate degrada brusc. Iar Covid-19 este o boală care, cu cât mai rapid reuşeşti să o tratezi cu acele medicamente care nu se dau injectabil decât în spital, cu atât mai mari şanse ai să treci elegant prin ea". Privind înapoi, Gabriel Toma spune că nu se poate debloca de statusul de pacient COVID. Tremură numai când se gândeşte prin ce a trecut, şi transmite tuturor, vaccinaţi sau nevaccinaţi, să continue să se protejeze. "Pentru că nimeni nu poate şti prin ce am trecut noi, «ATI-iştii Covid-19». Nici noi nu ne-am putea închipui, cu o minte normală, chinurile incredibile. Aveţi răbdare cu noi! Am fost călcaţi de tren, dar, cumva, am supravieţuit!". 

Explicaţie medicală - De ce sunt legaţi unii pacienţi cu Covid?

Este cunoscut faptul că infecţia COVID 19 determină modificări asupra tuturor organelor din interiorul corpului uman. Specialiştii au arătat că una dintre simptome constă într-un grad de encefalopatie a pacientului, un grad de afectare a funcţiei cognitive, determinând o agitaţie psihomotorie. “Această agitaţie psihomotorie îl determină pe pacient să-şi smulgă de pe el device-urile medicale, care, de multe ori, îl ţin în viaţă. Aici, discutăm despre aparatul de ventilaţie mecanică, cateterul venoscentral, cateterul arterial şi alte tipuri de catetere folosite în ATI. Smulgerea lor îi pune viaţa în pericol şi duce la un act medical total ineficient. Unui pacient COVID, deconectarea de la ventilator îi poate aduce prejudicii extrem, extrem de grave chiar dacă e vorba de o deconectare de scurtă durată, personalul medical fiind mereu aproape de pacient.

Citește și: Jurnal de Covid de pe patul de suferință din Iași: ”Gata! Nu mai avem locuri. Spitalul s-a închis"

”Masca ventilatorului trebuie să fie fixă pe faţa pacientului. În momentul în care pacientul se mişcă stânga-dreapta şi îţi scoate masca de pe figură, ventilaţia are de suferit iar pacientul dezvoltă un grad mare de insuficienţă respiratorie”, a explicat Florin Roşu (FOTO), managerul Spitalului de Boli Infecţioase. Tot în opinia specialiştilor, agitaţia psihomotorie la unii pacienţi COVID-19 este determinată, de multe ori, de boala în sine. ”La alţii este vorba de gradul de insuficienţă respiratorie, de o scădere a cantităţii de sânge care ajunge la nivelul creierului şi care determină această agitaţie, hipoxia determinată de afectarea pulmonară. Există şi pacienţi la care apare o decompensare a unei boli psihice”, a mai spus Florin Roşu. Acesta a adăugat că, pe lângă imobilizarea pacientului în astfel de cazuri, ca metodă medicală, există măsuri alternative care constau în aplicarea unui tratament medicamentos format din sedative anxiotice, şi care liniştesc bolnavul ce trece printr-un episod de agitaţie psihomotorie

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Încercare pe înaintare, cu speranţe de transformare

Nicolae GRECU

Încercare pe înaintare, cu speranţe de transformare

Chiar dacă şansele sunt minime, demersul oamenilor de rugby ieşeni demonstrează că sportul acesta se încăpăţânează să existe, să renască şi să reziste în dulcele târg.

Filmuletul zilei

opinii

Metamorfoze ale protocronismului sau despre incompetenţa cu ştaif (III)

Eugen MUNTEANU

Metamorfoze ale protocronismului sau despre incompetenţa cu ştaif (III)

Sunt relevate în continuare explicaţiile etimologice aberante date unor termeni importanţi în limba română, precum cneaz şi voievod, şi concluziile istorice inadecvate rezultate din respectivele etimologii.

O Iubire şi nouă fericiri

pr. Constantin STURZU

O Iubire şi nouă fericiri

Când m-am decis să urmez Filosofia, licean fiind, cineva m-a trimis să discut cu un venerabil profesor din acest domeniu. "Care este preocuparea sau tema centrală a Filosofiei?", m-a întrebat dumnealui, încă de la primele cuvinte. "Fericirea!", am răspuns eu spontan. Profesorul s-a uitat puţin dezamăgit la mine: "Nu. Ci disputa dintre materialism şi idealism". 

Urbanismul slăbiciunilor

arh. Ionel OANCEA

Urbanismul slăbiciunilor

Frumuseţea urbei noastre datorează mult colinelor. Din mulţimea lor, Boris Crăciun identifică pe cele şapte semnificative: Repedea, Cetăţuia, Miroslava, Breazu, Copou, Ciric şi Tătăraşi. Centrul e dominat de mănăstirea Golia şi Mitropolie, iar pe cele din jur se ridică mănăstirile Cetăţuia şi Miroslava. Şi constructorii acestor monumente au avut în preocupare riscurile fundării pe terenurile instabile. 

pulspulspuls

L-aţi uitat pe politicianul care venea la Primărie cu Buceagul Ceapeului? Iacătă-l la uşă!

L-aţi uitat pe politicianul care venea la Primărie cu Buceagul Ceapeului? Iacătă-l la uşă!

Pentru că ne-am jurat în barbă să ne ferim de politichie şi de politicieni măcar sâmbăta, pe uichend, aicea la rubricuţă, haideţi aşadar să părăsim olecuţă acest miraculos tărâm. 

Caricatura zilei

Conducere autonomă nivel 6

Editia PDF

Bancul zilei

Parintele Vasile a strâns 5 ani bani pentru clopotnita, dar nu i-au ajuns decât pentru un BMW.  

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Sute de persoane au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva resticțiilor legate de COVID. Care ar trebui să fie pasul următor?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.