„Greyhound” – un film pe care-l aşteptam de la Tom Hanks (I).

Cu filmul „Greyhound”, Tom Hanks vine să împlinească şi această lucrare mărturisitoare. Filmul reprezintă o frumoasă surpriză făcută de Apple, producătorul peliculei. De altfel, „Greyhound” a fost lansat în exclusivitate pe Apple TV+ recent – mai exact, pe 10 iulie 2020. Este o ecranizare a romanului „Păstorul cel bun” (sugestiv titlu, nu?), publicat de unul dintre cei mai prolifici autori de povestiri cu bătălii navale, britanicul C.S. Forester. Cel care a scris scenariul, pornind de la această carte, este nimeni altul decât Tom Hanks, care are prilejul de a-şi transpune în plan artistic crezul său creştin.

Sunt obligat să avertizez pe cei ce vor citi articolul că urmează să dezvălui mai multe detalii din desfăşurarea filmului (recurg la aşa-numitul spoiler alert). Aparent, „Greyhound” este una dintre multele producţii cinematografice despre implicarea Statelor Unite ale Americii în cel de-Al Doilea Război Mondial. În februarie 1942, un convoi de 37 de nave traversează nordul Oceanului Atlantic cu trupe şi provizii în sprijinul Aliaţilor. Acestea sunt escortate de patru nave de război conduse de Căpitanul Ernest Krause (personaj întruchipat de Tom Hanks), aflat la prima misiune de acest gen. Filmul conţine numeroase referinţe creştine, de la citate din Biblie până la rugăciunile rostite de acest Căpitanul Krause. Spre exemplu, atunci când aruncă în mare trupurile neînsufleţite ale unor camarazi, Tom Hanks pune în gura comandantului Ernest următoarele: „Aşteptând învierea lor în ziua Judecăţii şi în viaţa ce va să vie prin Domnul Iisus Hristos, la a Cărui a Doua Venire în mare slavă pentru a judeca lumea, marea îşi va da morţii şi trupurile descompuse ale celor ce dorm în ea vor fi schimbate şi transformate asemenea Trupului Său plin de slavă, potrivit lucrării Lui atotputernice, prin care poate supune toate Sieşi”. Dar, dincolo de elementele creştine evidente sau sugerate destul de străveziu, găsim o serie întreagă de învăţături şi de simboluri creştine foarte bine „camuflate”.

Dintotdeauna corabia a reprezentat un simbol al Bisericii aflate pe marea învolburată a acestei vieţi post-edenice. Ea este condusă de Iisus Hristos („Păstorul cel Bun”). Apostolii Săi şi urmaşii acestora sunt numiţi, de altfel, „pescari de oameni” (Matei 4, 19). Personajul Ernest Krause poate fi cu uşurinţă asociat cu unul dintre păstorii Bisericii chemaţi să vegheze asupra sufletelor vânate de vrăjmaşul neîmpăcat al omului – diavolul. Nava pe care o comandă direct Ernest este numită Greyhound (de unde şi titlul filmului). Dar tot sub comanda sa sunt şi celelalte trei: Harry, Dicky şi Eagle. Aceste patru nave care însoţesc şi păzesc întreaga flotă („turma cea cuvântătoare”) ne trimit cu gândul la simbolurile celor patru evanghelişti – căci nu se pot birui atacurile demonice şi ispitele din lume decât păzind poruncile evanghelice. Dicky înseamnă „bolnăvicios” şi poate fi asociat cu acel om care apare în iconografia dedicată Evangheliei lui Matei (cea în care se vorbeşte despre genealogia după trup a Domnului). Această umanitate „bolnavă” a fost asumată de Mântuitorul spre a o vindeca. Harry ne trimite în engleză la verbul „a dezgoli” şi poate fi asociat cu viţelul ce simbolizează Evanghelia după Luca. Este singura Evanghelie în care se vorbeşte despre „viţelul cel gras” ce se junghie pentru noi – chip al Jertfei Domnului care S-a „dezgolit” de dumnezeire (chenoza) şi gol a fost răstignit cu Trupul pe Cruce. Nava Eagle trimite cel mai limpede la vulturul care simbolizează Evanghelia după Ioan (pentru înălţimea ideilor sale teologice). Greyhound („ogarul”, în engleză) poate fi asociat cu leul zugrăvit de iconari ca simbol al Evangheliei după Marcu (unde se vorbeşte despre „glasul celui ce strigă în pustie”).

În timpul bătăliei, vasul Eagle se „pierde”, doar celelalte trei ajungând la destinaţie. E un mesaj pentru creştinul de azi, un mesaj specific unei epoci în care este extrem de greu să mai cultivăm contemplaţia la care ne inspiră Evanghelia după Ioan. Acum este mai mult timpul acţiunii ce răzbate din celelalte trei Evanghelii sinoptice, cea de la Marcu fiind cea mai scurtă dintre ele. În această Evanghelie se simte o anumită presiune, o nerăbdare de a acţiona. De aceea, cuvântul „îndată” este folosit de Marcu de peste 40 de ori în cele doar 16 capitole. Aşadar, e vremea să intrăm în lupta pentru mântuire, una care nu mai trebuie amânată nici o clipă. „Căci vremea s-a scurtat de acum” (I Corinteni 7, 29).

Înaintea acţiunii propriu-zise, comandantul Ernest Krause are o întâlnire cu Evelyn, cea pe care ar dori să o ia cu el spre a o cere de soţie. Fiindcă cei doi se întâlnesc chiar de Crăciun, el îi oferă un dar simbolic cu inscripţia: „ieri, azi şi totdeauna”. Textul este inspirat dintr-o epistolă paulină: „Iisus Hristos, ieri şi azi şi în veci este Acelaşi” (Evrei 13, 8). Acest citat se regăseşte, de altfel, şi la începutul, şi la sfârşitul filmului pe oglinda din cabina sa de comandant. Evelyn refuză delicat să-l însoţească: „Lumea a înnebunit. Să aşteptăm până când putem fi împreună”. Rămânând fidel opţiunii sale, Ernest îi spune acesteia: „Mereu te voi căuta, Evie, indiferent unde sunt (…). Voi spera să te văd apărând de după colţ”. Faptul că această întâlnire se petrece de Crăciun ne trimite cu gândul la Întruparea Domnului. Venirea Lui pe pământ e supremul gest de iubire despre care ne vorbeşte Scriptura: „Noi iubim pe Dumnezeu, fiindcă El ne-a iubit Cel dintâi” (I Ioan 4, 19). Ernest este omul dornic să se deschidă acestei iubiri, simbolizate de Evelyn. Însă, pentru a dobândi dragostea desăvârşită, omul are de parcurs un traseu deloc uşor, dar simplu, totodată. În articolul viitor vom vedea cu ce se confruntă cel ce alege calea lui Dumnezeu, prin prisma înţelesurilor pe care le putem desprinde din filmul „Greyhound”.