„Nora mea consideră că este în competiţie cu mine şi îl obligă pe soţul ei să aleagă între mine şi ea“

Când mi-a solicitat ajutorul, printr-un mesaj pe pagina de FB, mi-a spus: „Ştiţi, eu nu aud bine, vă deranjează să comunicăm în scris?!“ „De ce să mă deranjeze?! „, am răspuns eu, nedumerită. „Aş vrea să vă explic mai întâi situaţia dificilă prin care trec şi apoi ne putem întâlni în parc, să le cunoaşteţi şi pe fetiţe. Doar că atunci când sunt cu ele nu pot să citesc pe buzele celui de lângă mine, pentru că asta îmi distrage atenţia. Mă dedic lor, în întregime.“ 

Doamna Linda, româncă, fusese într-un stat din U.S.A, profesor metodist pentru cadrele didactice care lucrau cu copiii hipoacuzici. Ca pensionară, ea îşi petrece şase luni pe an în România, unde locuieşte într-un bloc apropiat de cel al familiei fiului ei, tatăl fetiţelor. După programul lor de şcoală, doamna Linda aduce fetiţele în parc, unde ele se joacă împreună cu alţi copii, apoi le ia acasă la ea, pentru programul de după-amiază.

Duminica trecută, pe 8 mai, în America s-a sărbătorit Ziua Mamei şi doamna Linda era mâhnită că nici fetiţele şi nici părinţii lor nu veniseră să o îmbrăţişeze şi să îi ofere flori, cum este tradiţia. „Dar… ziua nu s-a sfârşit încă“, am spus eu. „Poate că au uitat, pentru că noi suntem obişnuiţi să oferim flori pe 8 Martie…“, am mai lansat eu o ipoteză. 

– Am primit, pe telefon, mesajul fiului meu, cu următorul conţinut: „Tu ai fost mereu alături de mine, când eram bolnav, când visam urât sau când aveam nevoie de ajutor la lecţii, cu răbdare şi calm. Chiar şi acum, când sunt adult, mă faci să mă simt la fel de iubit, important, respectat. Îţi mulţumesc şi te iubesc, mamă!  La mulţi ani!“.

Atât. Fără nimic altceva.

– Dar, doamna Linda, acesta este un mesaj foarte cald şi tandru, adresat dumneavoastră cu iubire şi recunoştinţă! Eu cred că acesta este un Dar nepreţuit, fără flori sau cadouri!

– Eu nu vreau cadouri. Până anul trecut eu şi soţul meu i-am sprijinit financiar, dar acum suntem pensionari. Din cauza asta nora mea protestează şi nu este de acord să vină cu fiul meu şi fetele, de ziua mamei. Nu ştiu de ce, ea consideră că este în competiţie cu mine şi îl obligă pe soţul ei să aleagă între mine şi ea. Fiul meu este la mijloc, nu vrea s-o supere, de aceea mesajul este doar din partea lui.  

– Da, este posibil. De aceea vă doresc să fiţi fericită pentru relaţia pe care aţi construit-o cu fiul dumneavoastră şi să continuaţi să faceţi parte din viaţa lui şi a fetiţelor, pentru că numai aşa le puteţi oferi lecţia iubirii, a consecvenţei, a priorităţilor, a miezului bun din tot ce ni se întâmplă în viaţă. 

Mediator Roxana Cozma, 

www.mediatoriautorizatiiasi.ro  

Pagina de FB: 

Mediatori Autorizati Iasi