Caută 
4 MIN
“Tatăl meu care are o vârstă înaintată și sora sa, ambii locuind în Iași, sunt moștenitorii unchiului meu din Arad, el nu a avut copii și nici soție supraviețuitoare. Precizez că a decedat în Austria și pe lângă bunurile din Arad a mai avut în proprietate o casă cu teren în Ungaria, în orașul Battonya. Vă rog, să-mi precizați, în baza dreptului constituțional la informație, unde trebuie deschisă succesiunea și care sunt prevederile legale.” V.R. Iași, jud. Iași
Dorim să subliniem că locul deschiderii succesiunii presupune individualizarea în spațiu a ultimului domiciliu al defunctului, prin indicarea unui loc, având această semnificație juridică indiferent dacă acesta corespunde sau nu locului decesului. Prevederile art. 954 alin. 2 Cod Civil stabilesc că moștenirea se deschide la ultimul domiciliu al defunctului. Astfel, legiuitorul a apreciat că nu are importanță juridică locul unde s-a produs decesul, ci locul unde defunctul a avut o locuință statornică și principală, așa cum rezultă din datele menționate în cartea de identitate.
Determinarea ca loc al deschiderii moștenirii, ultimul domiciliu al defunctului, se impune din considerentul că în acest loc se vor rezolva mai ușor problemele ce privesc deschiderea moștenirii, întrucât aici pot fi obținute cu o mai mare ușurință date referitoare la sfera moștenitorilor și conținutul masei succesorale a defunctului.
Totodată, art. 87 din Codul Civil stabilește că domiciliul unei persoane fizice ”este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală”. Domiciliul nu se confundă cu reședința, care potrivit art. 88 Cod Civil este locuința secundară. În ipoteza în care domiciliul defunctului nu a fost cunoscut, reședința va fi considerată drept domiciliu (art. 90 alin.1 Cod Civil).
În materia locului deschiderii moștenirii, nu au aplicabilitate nici domiciliul convențional sau ales, acesta fiind instituit ”în vederea exercitării drepturilor sau executării obligațiilor născute din acel act” (art. 97 Cod Civil), dar nici cel profesional.
Pentru situațiile în care ultimul domiciliu (și nici reședința) al defunctului nu este cunoscut sau nu se află pe teritoriul României, legiuitorul a stabilit că moștenirea se deschide la locul din țară aflat în circumscripția notarului public cel dintâi sesizat, cu condiția ca în această circumscripție să existe cel puțin un bun imobil al celui care lasă moștenirea. În situația în care în patrimoniul succesoral nu există bunuri imobile, locul deschiderii moștenirii este în circumscripția notarului public cel dintâi sesizat cu condiția ca în această circumscripție să se afle bunuri mobile ale celui care lasă moștenirea. Atunci când în patrimoniul succesoral nu există bunuri situate în România, locul deschiderii moștenirii este în circumscripția notarului public cel dintâi sesizat (art. 954 alin. 3 Cod Civil).
Astfel, locul deschiderii moștenirii este ales de către succesibili prin sesizarea notarului public sau a instanței de judecată, fiind identic cu circumscripția organului sesizat, dar cu respectarea următoarelor condiții:
- dacă în masa succesorală se găsesc bunuri imobile, în această circumscripție trebuie să se afle unul din bunurile imobile (dacă suntem în prezența unui singur imobil, moștenitorii nu vor mai avea drept de opțiune);
- dacă în masa succesorală se găsesc numai bunuri mobile, în această circumscripție trebuie să se găsească unele dintre acestea. Conform dispozițiilor legale, valoarea bunurilor imobile sau mobile succesorale nu are nici o relevanță în deternminarea locului deschiderii moștenirii. Alegerea succesibililor este în totalitate liberă în ipoteza în care în patrimoniul succesoral nu se găsesc bunuri sau acestea sunt situate în totalitate în afara teritoriului României.
Precizăm că pentru sesizarea notarului public sau a instanței de judecată, nu este necesar consensul succesibililor, oricare dintre aceștia putând exercita acest drept.
Regulile astfel stabilite se vor aplica corespunzător și în cazul procedurii succesorale contencioase, atunci când primul organ sesizat în vederea desfășurării procedurii succesorale este instanța judecătorească (art. 954 alin.4 Cod Civil).
Potrivit art. 954 alin. 2 Cod Civil, dovada ultimului domiciliu al defunctului poate fi făcută fie cu certificatul de deces, fie cu hotărârea judecătorească declarativă de moarte, rămasă definitivă. Astfel, spre deosebire de vechea reglementare care permitea dovedirea ultimului domiciliu prin orice mijloc de probă, actuala reglementare prevede exclusiv cele două modalități menționate.
Prin urmare, locul deschiderii moștenirii prezintă interes practic pentru stabilirea organelor competente teritorial să soluționeze diferitele probleme legate de atribuirea patrimoniului succesoral, fie că acestea au natură necontencioasă sau contencioasă.
Expert Paula Iekel – Biroul teritorial Iaşi, Instituţia Avocatul Poporului
