De Business

Punem punctul pe știi

Codul administrativ vs. asperităţile controlului/auditului

marți, 10 septembrie 2019, 01:50
3 MIN
 Codul administrativ vs. asperităţile controlului/auditului

Dacă actorii mediului autohton de afaceri se bucură de anumite binefaceri aduse de Legea prevenirii, iată că şi Codul administrativ vine cu reglementări asemănătoare pentru cei din administraţia publică locală. De pildă, Legea prevenirii (nr. 270 din 22 decembrie 2017) stipulează – la art. 3, al. 1 – că ”Toate autorităţile/instituţiile publice cu atribuţii de control, constatare şi sancţionare a contravenţiilor au obligaţia (…) să elaboreze şi să difuzeze materiale documentare şi ghiduri şi să aloce pe pagina de Internet secţiuni special dedicate informării (în beneficiul firmelor supuse controlului – n.a.)” (https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/L_270_2017.pdf). 

Defel mai prejos, Codul administrativ (OUG nr. 57/2019 din 3 iulie 2019), în mod similar, prevede că ”Autorităţile administraţiei publice centrale cu atribuţii de control, constatare şi sancţionare a contravenţiilor au obligaţia, corespunzător domeniilor aflate în responsabilitatea acestora, să elaboreze şi să difuzeze materiale documentare şi ghiduri şi/sau să aloce pe pagina de Internet secţiuni special dedicate informării publice.” (Art. 93, al. 3, https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/OUG_57_2019.pdf). Aceasta, după ce, pentru cei din instituţiile de control/audit s-a stabilit ”obligaţia să asigure îndrumare, din oficiu sau la cererea autorităţilor administraţiei publice locale, cu privire la aplicarea prevederilor legale din sfera lor de competenţă.” (Art. 93, al. 2).

Numai că textul Codului administrativ se limitează cam la atât, când e vorba să le fie întinsă o mână de ajutor celor din administraţia publică locală, confruntaţi cu binecunoscutele dificultăţi – sub asaltul controalelor multiple. Observăm nu numai că nu este pusă nici pe departe problema nesancţionării contravenienţilor la prima abatere, a elaborării planului de remediere etc., dar nu se face vorbire nici despre unele obligaţii minimale, în noul context juridic, pentru autorităţile/instituţiile publice cu atribuţii de control. Prin analogie cu cele derivate din Legea prevenirii, respectivele obligaţii ar fi trebuit să intervină cel puţin pe linia afişării pe site-urile proprii a speţelor cu frecvenţă ridicată şi a soluţiilor de îndrumare aferente. Eventual, s-ar fi impus şi cerinţa dezvoltării unui portal la nivel naţional, dedicat oferirii în mod centralizat de servicii online şi resurse în vederea informării tuturor celor interesaţi. În ce priveşte materialele documentare şi ghidurile despre care aminteam mai sus, chiar dacă prevederile Codului administrativ nu fac trimitere la niciun fel de detaliu, se poate lesne deduce că instituţiile de control trebuie să le imprime un conţinut care să vină realmente în întâmpinarea celor care se confruntă cu probleme legate de interpretarea diverselor texte normative.

În această materie, Legea prevenirii este ceva mai completă, indicând că respectivele ghiduri trebuie să se refere la (Art. 3, al. 1): ”a) legislaţia în vigoare referitoare la constatarea şi sancţionarea contravenţiilor; b) drepturile şi obligaţiile acestor autorităţi/instituţii publice în desfăşurarea activităţilor de constatare a contravenţiilor şi aplicare a sancţiunilor contravenţionale, precum şi drepturile şi obligaţiile persoanelor care sunt supuse acestor activităţi; c) indicarea, distinct, a faptelor contravenţionale pentru care autoritatea/instituţia publică are competenţe de constatare şi aplicare a sancţiunilor contravenţionale, precum şi a sancţiunilor (…).” (https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/legislatie/L_270_2017.pdf) Dar, cu toate elementele criticabile vehiculate de la momentul adoptării Codului administrativ, reţinem această intenţie a legiuitorului delegat (Guvernul) care vizează eliminarea anumitor asperităţi pe relaţia controlor – controlat în spaţiul administraţiei publice locale. 

Comentarii