Discursuri despre teritorii

Am să vă propun în micul spaţiu rezervat câteva citate din media românească a ultimilor două decenii. Am apelat la fişele mele de lectură focalizate pe discursurile referitoare la teritoriu şi teritorialitate, pentru a observa mutaţiile ce au intervenit la nivelul paradigmei teritoriale în România: de la teritoriul unic, la teritoriile multiple ale structurilor şi substructurilor ce compun spaţiul identitar românesc; de la teritorialitatea naţională, animată de naraţiunile construite în perioada modernă şi care ignoră teritorialităţile structurilor holon (cele regionale), la teritorialităţile din ce în ce mai manifeste de la nivel regional sau chiar subregional.

De cele mai multe ori, nimic nu pare a se armoniza în aceste discursuri, indiferent de scara pe care o vizează. Atunci când acestea se focalizează la nivelul naţional, regiunea-provincie (teoretic, unitate de holon) se transformă din actor în spectator al evoluţiilor, devenind nesemnificativă în ecuaţia teritorială. Invers, dacă discursul e construit pentru a servi susţinerii identităţilor regionale, centrul construcţiei naţionale devine vinovatul fundamental al deteritorializării unor structuri mult mai vechi şi cândva funcţionale.

Pentru istoria noastră naţională, Marea Unire de la Alba Iulia din 1918 reprezintă evenimentul cel mai important şi semnifică împlinirea idealului românesc de a trăi liber într-un singur stat naţional unitar.

Acest prim paragraf e preluat din Mesagerul de Covasna (30 noiembrie 2017). E mai puţin important unde l-am localizat; calchiindu-se perfect pe discursul oficial, de acum centenar, textul e de o banalitate înfiorătoare! Din perspectiva cititorului apare plictisul şi, pentru cei ce cutează să se abată de la normă, se insinuează şi o atracţie inevitabilă spre discursul altfel, antagonic cu primul, care deşi uneori e aberant, pare proaspăt, incitant şi mobilizator!

Seriozitatea, eleganţa, disciplina – atribute ale Ardealului – au fost invadate de miticisme, de balcanisme ordinare, de civilizaţia seminţelor de bostan. Era o şansă pentru România să se unească cu Transilvania, să înveţe câte ceva din organizarea ei, din sistemele ei de valori. N-a fost aşa; România a înghiţit Transilvania – de aceea din trei în trei metri aluneci astăzi pe flegmele de pe marile bulevarde, scria în 1999 jurnalistul clujean Sabin Gherman în manifestul „M-am săturat de România”.

Dar când te afli în imposibilitatea de a fi o regiune cu o identitate considerată un model demn de urmat!? Apelăm la autovictimizare!? Din textul pe care l-am selectat, pare că avem zugrăvită realitatea teritorială necosmetizată:

Miza A8 (autostrada Ungheni-Iaşi-Târgu Mureş, n.r.) nu este numai una pur economică. Economia primează desigur, dar la un nivel şi mai profund este acela de a reconferi convergenţă cultural-identitară unei regiuni. O regiune istorică ciopârţită între imperii şi statele moştenitoare. O regiune „demontată” de 150 de ani prin proiecte administrative centralizatoare, deposedată de identitatea ei istorică pentru că e mai mult mai comod ca, din când în când, să i se arunce resturile, adică ce mai rămâne de la buget. În acest fel s-au construit metodic decalajele Nord-Sud, apoi Est-Vest, şi în acest fel moldovenii au ajuns subiect de bancuri şi victimele unui tip de xenofobie care guvernează pe faţă politicile de stat. – Mihai Chiper, "O veche doctrină a Bucureştiului: dezbină şi stăpâneşte”, 22.12.2017, ZdI

Când avem un centru pentru care teritorialitatea naţională înseamnă doar aservirea periferiilor sau periferii care-şi reconstruiesc identitatea făcând apel doar la calităţile celor din interior şi la defectele vecinilor, cel mai adesea exagerate, mai e funcţională naţiunea!? S-au aliniat regiunile noastre la moda europeană a regiunilor!? Uită oare Bucureştiul că a fi capitală înseamnă şi a fi gestionarul eficient al unor periferii cât de cât satisfăcute de apartenenţa la naţiune!? Sunt întrebări la care răspunsul îl vom afla în anii ce vor veni!

George Ţurcănaşu este lector doctor la Departamentul Geografie din cadrul Facultăţii de Geografie şi Geologie, Universitatea "Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi