Șef lucrări Dr. Irina Ciortescu, medic primar gastroenterolog, Institutul de Gastroenterologie și Hepatologie Iași: ”Într-adevăr, este foarte bine să veniți să vă faceți toate investigațiile pentru a vedea care este starea ficatului dvs. Ficatul gras sau steatoza hepatică este o afecțiune datorată acumulării de grăsimi în ficat într-un volum de peste 10% din suprafața organului. Este o afecțiune frecventă,  fiind întâlnită la aproximativ o treime din populația țărilor occidentale.

Există două tipuri de steatoză hepatică, în funcție de cauză (etiologie): steatoza hepatică alcoolică, provocată de consumul de alcool (peste 20g alcool/zi în cazul femeilor, respectiv 30g alcool pur/zi în cazul bărbaților) și steatoza hepatică nonalcoolică, asociată cu o serie de afecțiuni precum: diabetul zaharat, scăderea toleranței la glucoză oral sau insulinorezistentă, dislipidemiile (creșterea colesterolului și sau trigliceridelor în sânge), infecțiile virale cronice (infecția cu virus hepatitic B sau C), bolile metabolice (de exemplu, Boala Wilson), administrarea unor medicamente, sarcina.

Deși steatoza non-alcoolică este mai frecventă la pacienții diabetici, obezi sau supraponderali, există și persoane cu greutate normală, nediabetici care pot prezenta ficat gras, motivul pentru care anumite persoane dezvoltă steatoză nonalcoolică nefiind pe deplin cunoscut.

Creșterea în dimensiuni a ficatului (hepatomegalia) nu are simptome specifice, dar în unele cazuri persoanele afectate pot simți: oboseală, lipsă de energie, extenuare, durere abdominală, o ușoară inflamare în partea dreaptă a abdomenului, însoțită de durere subcostală, lipsa poftei de mâncare, pierdere în greutate, greață.

Steatoza hepatică  poate fi bănuită  la analizele de rutină, dacă probele hepatice, glicemia sau grăsimile în sânge sunt  modificate. O importanță deosebită o are istoricul de boli în familie, astfel,  risc mai mare de steatoză hepatică o au persoanele cu rude diagnosticate cu diabet zaharat, boli cardiovasculare, boli hepatice.

Analizele hepatice normale, glicemia, colesterolul și trigliceridele normale nu exclud steatoza hepatică, afecțiunea poate fi identificată  prin ecografie abdominală, ca și în cazul dvs.

Pentru diagnosticul de steatoză hepatică sunt necesare culegerea de date referitoare la afecțiunile pacientului și ale rudelor acestuia (anamneza), un examen clinic, făcut de medicul de familie sau de specialist pentru depistarea semnelor de dislipidemie, a măririi de volum a ficatului și, în special, aprecierea corectă a stării de nutriție (calcularea indicelui de masă corporală utilizând greutatea și înălțimea dar și măsurarea pliului cutanat pentru depistarea obezității segmentare), analize de sânge și ecografie abdominală.

În cadrul bilanțului sanguin sunt utile valorile enzimelor hepatice (se urmăresc îndeosebi enzimele ALT, AST și GGT), ale lipidelor serice (colesterol, trigliceride), ale glicemiei (glucoza serică) și se  verifică și markerii virali (Ag HBs, anticorpii Anti VHC). Valorile normale ale acestor analize nu exclud diagnosticul de steatoză hepatică.

Examenul ecografic este cel care pune diagnosticul de steatoză hepatică. Această investigație este neinvazivă, are o sensibilitate crescută și se poate face atât de medicul de familie, medicul imagist (radiolog) sau de medicul gastroenterolog.

După caz, în special la pacienții obezi, la care ecografia poate fi dificil de efectuat din motive tehnice, se poate face  tomografie computerizată (procedură ce iradiază pacientul) sau IRM (investigație neiradiantă dar scumpă).

În cazul în care se depistează ecografic steatoză hepatică sunt recomandate teste prin care se poate cuantifica gradul de steatoză și foarte important gradul de fibroză hepatică (biopsie hepatică, procedură invazivă, nerecomandată de rutină sau teste neinvazive,  teste de sânge și teste de elastometrie hepatică sau de măsurare a rigidității hepatice).

Pacientul cu steatoză hepatică, fără fibroză, are un risc scăzut de evoluție spre ciroză și sau cancer hepatic. Dacă testele de rigididate hepatică (Fibroscan) depistează fibroză, monitorizarea pacientului cu steatoză trebuie să fie mai frecventă pentru a depista din timp complicațiile acestei afecțiuni.

Trebuie să știți că majoritatea pacienților cu ficat gras nonalcoolic nu vor avea nicio complicație, în schimb la cei cu fibroză avansată riscul de cioroză și/sau cancer hepatic este crescut, comparativ cu populația generală. 

Tratamentul steatozei hepatice (alcoolică sau nonalcoolică), presupune evitarea consumului de alcool, scăderea în greutate, corectarea dislipidemiei și a glicemiei, adoptarea unui stil de viață sănătos.

În concluzie, steatoza hepatică (ficatul gras) este o afecțiune frecventă, de cele mai multe ori asimptomatică și de aceea nediagnosticată, care poate evolua spre două complicații majore: ciroza și/sau cancerul hepatic. Pacienții diabetici, obezi, dislipidemici sau cu istoric familial de diabet, boli cardiovasculare au indicație de  ecografie abdominală. 

Pacientul diagnosticat cu steatoză hepatică trebuie să efectueze teste de măsurare a fibrozei hepatice, teste ce sunt non-invazive și se pot efectua în regim de internare de zi la Institutul de Gastroenterologie din Iași , la pacienții asigurați. Legătura cu medicul gastroenterolog trebuie menținută permanent pentru a diagnostica din timp complicațiile steatozei hepatice”.