“S-a depus cerere de atragere a răspunderii persoanale conform articolului 138 din Legea 85/2006 pentru datorii de 1,6 milioane de lei către ANAF. Administraţia Finanţelor Publice Iaşi a înaintat acest demers în justiţie în cazul insolvenţei firmei I. Marchigiani SRL, deţinută de Trobbiani”, a transmis telefonic reporterilor “Ziarului de Iaşi” Paul Ciobanu, directorul AJFP Iaşi. Instanţa va decide dacă se va aproba cererea depusă de Fiscul ieşean contra omului de afaceri italian pe data de 29 aprilie 2014, după cum se specifică pe Portalul Instanţelor de Judecată. În martie 2013, Administraţia Finanţelor Publice Iaşi, Direcţia Regională pentru accize şi operaţiuni vamale Iaşi şi Administraţia Fondului pentru Mediu au depus cerere de intrare în insolvenţă în cazul firmei I. Marchigiani SRL, solicitare admisă de judecătorii Tribunalului Sindic. Instanţa a numit ca lichidator judiciar firma Acord IPURL. Potrivit datelor de pe site-ul Ministerului Finanţelor Publice, în anul 2011, când s-a depus ultimul bilanţ financiar, I. Marchigiani SRL avea cifra de afaceri de 1 milion de lei şi pierderi de aproximativ 600 mii lei. În total, firma lui Giuseppe Trobbiani raporta în anul 2011 datorii de 1,7 milioane lei, iar creanţele pe care le avea de recuperat de la terţi debitori ajungeau la suma de 1 milion de lei. Conform aceleiaşi surse citate, firma omului de afaceri italian declara că în anul respectiv avea 48 de salariaţi. În acelaşi an fatidic, responsabilii Inspectoratului Teritorial de Muncă Iaşi transmiteau “Ziarului de Iaşi” că în urma unui control, la firma I. Marchigiani erau descoperiţi patru angajaţi care lucrau fără forme legale. Ulterior, firma a câştigat în instanţă procesul cu ITM Iaşi, procesul verbal de contravenţie fiind anulat la recurs. Nici cealaltă firmă a italianului nu stă pe roze. Giutro SRL, specializată pe comerţul cu încălţăminte, trecea în bilanţul financiar pe anul 2012 datorii de 1,1 milioane de lei şi pierderi de 800 mii lei. Giutro SRL s-a remarcat în presa ieşeană prin faptul că la firmă se angajau doar femei cu vârsta peste 45 de ani, Trobbiani fiind prezentat ca un exemplu pentru angajatorii care fugeau ca de tămâie când venea vorba de angajat personal trecut de prima tinereţe.