Caută 
1 MIN
România este, în continuare, susţinătorul cel mai puternic şi mai vocal al integrării ţării-surori în structurile euro-atlantice, dar oamenii politici de la Chişinău ar trebui să înţeleagă faptul că, în viaţa oricărui stat, unele oportunităţi, unele conjuncturi geo-politice, unele şanse, nu sunt repetabile şi, de aceea, este imperios necesar să prindă acum "trenul spre Europa".
Fostul procuror şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi actualmente judecător al Curţii Constituţionale, Daniel Morar, aflat recent în vizită la Chişinău pentru a susţine o conferinţă TEDx (Technology, Entertainment and Design) a subliniat că „lupta împotriva corupţiei în România a fost câştigată. Dacă s-a putut în România, se poate face şi în altă parte, inclusiv în Republica Moldova. Cu o singură condiţie: războiul să fie dus".
Din păcate, după alegerile parlamentare din noiembrie 2014, orizontul de integrare europeană al Republicii Moldova pare tot mai îndepărtat. Recentul barometru de opinie publicat în aprilie 2015 arată că peste 50 la sută dintre repondenţi ar prefera, dacă li s-ar oferi prilejul să aleagă, Uniunea Vamală Eurasiatică, aflată sub egida Rusiei, în detrimentul Uniunii Europene.
Mai multe stări de lucruri au concurat la scăderea dramatică a interesului şi a orientării ţării către Europa democratică. Printre acestea se numără alcătuirea unei coaliţii fragile de guvernare, din care nu fac parte toate partidele proeuropene, încredinţarea conducerii executivului unei persoane fără anvergură şi lipsite de experienţă politică, marile fraude din sistemul bancar al Republicii Moldova („afacerea dispariţiei miliardului de euro"), frecventele contradicţii declanşate chiar între partidele aflate la guvernare, implicarea comuniştilor în actul decizional, prin susţinerea guvernului Gaburici etc.
Principal obiectiv de politică externă al României, integrarea europeană a Republicii Moldova bate pasul pe loc. Rezistenţa consecventă la reforme a marii majorităţi a clasei politice de la Chişinău (şi îndeosebi necesitatea asigurării independenţei justiţiei, un deziderat foarte greu de atins) ar putea să devină fatală parcursului proeuropean al ţării dintre Prut şi Nistru. Toate eforturile diplomaţiei române întreprinse la Bruxelles, începând cu anul 2007, atunci când România a devenit stat membru cu drepturi depline al Uniunii Europene, precum şi din alte capitale importante ale lumii, sprijinul economic (100 milioane euro nerambursabili), acordarea a tot mai numeroase burse de studiu elevilor şi studenţilor basarabeni, toate acestea riscă să nu se concretizeze în rezultatul aşteptat atât de România, cât şi de o parte însemnată a societăţii moldoveneşti – integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană.
România poate constitui un model de urmat pentru Republica Moldova, întrucât Bucureştiul a înţeles că trebuie să poarte până la capăt lupta anticorupţie, că este necesară asigurarea independenţei reale a justiţiei, că este necesară o asanare a clasei politice. Factorii de decizie moldoveni au, în momentul de faţă, o mare responsabilitate pentru viitorul ţării lor. Obturarea sau chiar închiderea canalelor de comunicare cu structurile europene ar arunca ţara într-un trecut de tristă amintire, într-o stare de sărăcie de neînlăturat, ar bloca, poate pentru totdeauna, posibilitatea edificării unui stat democratic, prosper, civilizat.
Daniel Morar conchidea, în expunerea sa din 16 mai, că în sarcina alegătorilor intră curăţirea clasei politice, atunci când îşi exprimă votul şi că o soluţie pentru ca această operaţiune să aibă succes ar fi ca în fruntea instituţiilor să fie puşi nu doar oameni bine intenţionaţi, ci care să fie şi capabili. România rezonează cu această aserţiune şi are încrederea că drumul european al Republicii Moldova, creionat atât de ferm la summit-ul de la Vilnius (28-29 noiembrie 2013), nu va avea punctul terminus la cel la Riga (21-22 mai 2015), aşa cum susţine la unison presa din Rusia şi cea rusofonă de la Chişinău.
România este, în continuare, susţinătorul cel mai puternic şi mai vocal al integrării ţării-surori în structurile euro-atlantice, dar oamenii politici de la Chişinău ar trebui să înţeleagă faptul că, în viaţa oricărui stat, unele oportunităţi, unele conjuncturi geo-politice, unele şanse, nu sunt repetabile şi, de aceea, este imperios necesar să prindă acum "trenul spre Europa".
Gelu Iutiş este lector universitar doctor la Facultatea de Istorie din cadrul Universităţii „Al. I. Cuza"
