Caută 
Interviu cu un reputat profesor de la Colegiul „Negruzzi“ despre starea învăţământului din România
Profesorul Mircea Nedea: „Scoatem analfabeţi funcţional, iar asta este o realitate“
8 MIN
Profesorul de biologie critică sistemul actual, în care, la admiterea la liceu, se ţine cont de mediile din gimnaziu. „Vine bunica, plânge, ţi se rupe inima. (..) Am primit un mesaj de la părinţi că fata lor este între morţi, că au fost decese în familie, iar eu să-i dau mai mult la Biologie“, spune prof. Nedea.
De opt ani, soţii Nedea pregătesc elevi care îşi doresc să susţină examenul de admitere la Universitatea de Medicină şi Farmacie, elevi cu rezultate bune la învăţătură, dar care nu şi-ar permite să plătească ore de meditaţii în particular. Acum vin la orele soţilor Nedea, săptămânal, 12 elevi. Au fost înscrişi anul acesta 24 de elevi, însă în urma testărilor săptămânale, doar jumătate dintre aceştia şi-au însuşit cunoştinţele necesare. Soţii Nedea, profesori de biologie care şi-ar fi dorit să ajungă medici în tinereţe, dar nu au avut resursele financiare, au hotărât acum opt ani să înfiinţeze proiectul SAP-ed, adică „Studii Aprofundate pentru elevii defavorizaţi“. De atunci au avut an de an rezultate foarte bune, majoritatea elevilor pregătiţi de către cei doi soţi intrând la Universitatea de Medicină şi Farmacie.
Mircea Nedea, profesor cu zeci de ani de experienţă la catedră, este acum în pragul pensiei. Priveşte însă cu tristeţe la sistemul de învăţământ actual şi se arată neputincios în a schimba ceva, povestind că şi atunci când a făcut parte din comisiile Ministerului Educaţiei, lucrurile nu erau decise de specialiştii consultaţi, iar oameni din umbră erau cei care hotărau ce şi cât de mult poate fi schimbat ceva.
– Cum vi se par reformele din învăţământ de acum?
– Eu am aproape 40 de ani, iar ce vor să facă oamenii eu nu pot să înţeleg. Nu pot să pricep încotro vor să meargă. Nu avem repere morale, nu avem finalitatea sistemului de învăţământ. Nu au o finalitate. Unde te duci după ce ai terminat? Nu avem nimic. Cei de vârsta mea, şi mai sunt încă, iar cei care sunt noi probabil se iau după noi. Actualul sistem de învăţământ încă se ia după ceea ce am prins eu ca elev în anii ’70 de la profesorii care au fost şcoliţi în perioada interbelică. Învăţământul din perioada interbelică era unul foarte serios şi logic, se pleca de la simplu la complex, profesorul îl ajuta pe elev dacă era cazul. Erau nişte paşi logici pe care îi aplicăm în sistem. Iar acum, cei tineri, se iau după noi, dar nu există cursuri serioase. Există aceste formări şi am fost şi eu, dar nu poţi să înţelegi ce vor aceşti oameni să realizeze. Au fost acele cursuri plătite de Soros, de Comunitatea Europeană, dar nu au o structură logică. Îmi amintesc de un curs, iar abia după o săptămână de ore mi-am dat seama că unitatea de învăţare era capitolul. Eu nu ştiam ce fac acolo, iar eu cred că nu sunt greu de cap. Nu spunea nimeni concret ce facem acolo, nu făcea nimeni o traducere a terminologiei. Abia într-un final mi-am dat seama că se vorbea despre planificarea capitolului.
– Deci de multe ori se fac lucruri inutile la aceste cursuri.
– Eu mai stau de vorbă cu elevi, mai ales de la Filologie. Eu nu predau la elevi de la acest domeniu, dar mai vin în proiect şi de la aceste profiluri şi toţi îmi spun că fac lucruri care nu-i ajută şi care nu o să-i ajute. Este o tragedie ce se întâmplă acum în Educaţie. Să ajungi în 2019 ca elevi de la un liceu de elită, oricare ar fi el, să nu poată să scrie o frază coerentă. Eu am toată stima pentru Colegiul „Negruzzi“, aici mi-am făcut cariera, aici am lucrat şi tot aici vreau să lucrez, însă am văzut şi la noi şi sunt convins că există astfel de elevi în toate şcolile. Am căutat împreună cu soţia cauza acestui fenomen. Cred că în primul rând problema pleacă de la admitere. Ce au făcut străbunii noştri a fost ideal. Ai încheiat o etapă de gimnaziu, dă un examen. Examenul de etapă este extraordinar. Acum, în gimnaziu, eşti obligat de bunul simţ să nu-i pui nota 5 sau 6 pentru că poate nu ţi-a învăţat rinichiul sau râma şi din cauza acestei lecţii el nu mai are notă de admitere şi îi strici viitorul. Deci un examen de admitere la liceu este extraordinar. În plus, asta îţi permite să faci triere, să laşi repetenţi. În România în acest moment nu există noţiunea de repetent. Nici măcar noţiunea de corijent. Corijenţa înseamnă să dai 17-20 de teste şi să te asiguri că elevul are toate noţiunile însuşite.
„Realitatea este că scoatem analfabeţi funcţional“
– Şi atunci susţineţi declaraţia Ecaterinei Adronescu de a lăsa repetenţi şi în clasele primare? Declaraţie schimbată ulterior.
– Cred că era doar nervoasă. Credeţi că poate schimba ea ceva? Scoatem analfabeţi funcţional, iar asta este o realitate. Poate nu la noi la şcoală, la Colegiul „Negruzzi“, noi încă suntem o şcoală de top, însă fenomenul poate fi întâlnit mai peste tot. Primesc lucrări de la elevi de clasa a X-a şi sunt uimit. Când eram în liceu scriam de o cursivitate ireproşabilă, iar aşa erau şi colegii mei. Nu putea fi altfel pentru că erai imediat dat afară din şcoală. Cum să nu poţi să vorbeşti româneşte? Mai înjositor de atât nu există.
– De unde pleacă fenomenul?
– Greşeala pleacă de la numărul de elevi din clasă. De aici pleacă totul. Este o mare greşeală să ai 30 de elevi. Să ai o clasă atât de numeroasă este înjositor şi criminal. Şi mai vin şi după admitere cu tot felul de motive permise de lege, iar clasele pot creşte şi la 34 sau 35 de elevi. Iar un număr atât de mare nu îţi permite să asculţi elevul oral. Tot ce poţi face este să dai testări, pentru că trebuie să pui note, trebuie să fii obiectiv. Iar elevul de liceu are o justiţie în el excepţională şi trebuie să fii corect. Şi dai testări grilă, încercuieşte 1A, 2C, dar virgula unde o mai pune? Testările grilă sunt criminale. Au rolul lor, poţi fi foarte obiectiv, dar verificarea orală este esenţială. Eu îmi amintesc din şcoală, eu am prins profesori din perioada interbelică. Te asculta oral, îţi punea întrebări şi nu exista să faci greşeli. Să nu îţi vorbeşti limba?
– Iar testările nu permit profesorului să afle care sunt golurile din cunoştinţele elevilor.
– Dacă vorbim de goluri atunci este un dezastru. Mai ales în biologie. De exemplu, copilul de clasa a XI-a, Filologie, el nu mai face anatomia şi fiziologia omului. Elevul este oprit să se cunoască pe el însuşi. Va fi tată, mamă şi i se spune să dea medicamentul oral, iar el îl bagă în călcâi. Cum e posibil aşa ceva? Iar programele sunt fenomenale. La clasa a X-a au apărut nişte manuale diabolice. Manual unic şi alternativ, iar totul este o afacere. De 20 de ani manualul este o afacere şi este un manual foarte prost şi am măsura cuvintelor. Toate disciplinele au manuale alternative, dar la clasa a X-a este unic şi alternativ şi este şi foarte prost.
– Vorbind de actuala generaţie de elevi, care este diferenţa dintre elevii de la începutul proiectului şi cei de acum. Se tot vorbeşte că generaţiile sunt din ce în ce mai slabe.
– Nu, elevii sunt la fel de nepregătiţi sau, spunând mai frumos, la fel de pregătiţi. Când se evocă generaţiile de altă dată se referă însă la generaţia din care fac eu parte, de generaţiile din anii ’70-’80 când era cu totul altceva. Dacă ne referim la elevii din proiect, nu aş putea spune. Acelaşi nivel era şi la începutul proiectului şi lucrurile nu s-au schimbat. Cu toate astea, dacă sistemul din Educaţie merge mai departe aşa, se va transforma într-un dezastru. Dacă nu se renunţă la examenul de la treapta I, care nu este unul serios, cu testare naţională. Domnule, ai terminat clasa a VIII-a, treci într-un ciclu următor, atunci dă examen. Asta este programa şi asta trebuie să faci, iar mediile de la clasă să nu conteze. Pentru că dacă aceste note contează, atunci moralitatea te obligă să nu-i strici media elevului. Te impresionează. Vine bunica, plânge, ţi se rupe inima. Şi am păţit aşa ceva. Am primit un mesaj de la părinţi că fata lor este între morţi, că au fost decese în familie, iar eu să-i dau mai mult la Biologie. Iar un examen rezolvă orice problemă subiectivă. Aşa poţi introduce şi noţiunea de repetent. La orice clasă. Eu trag de un elev ca să pot să-l promovez pentru că eu am încă imaginea profesorilor mei, Mitrofan, Petrescu, profesori de la „Racoviţă“. Oameni de o moralitate fenomenală şi adevăraţi profesionişti. Eu îmi doresc să fiu ca ei, însă sistemul mă obligă să fac altceva. Şi atunci ajung să dau două lecţii pe săptămână, le spun elevilor să le înveţe şi apoi să vină la mine, pentru ca eu să am conştiinţa că am procedat cât de cât corect, însă nu este decât un artificiu. Să existe noţiunea de repetent şi corijent. De ce trebuie să fie cu liceu? Sau de ce să aibă o facultate? Dacă elevul nu vrea sau nu poate, de ce să-l facem absolvent de liceu?
– Iar mai nou, toată lumea absolventă de facultate.
– Eu vedeam în perspectivă ca toată lumea să fie absolventă de facultate, să fie ca liceul, iar după facultate să fie cu totul altceva. Să existe specializări. Trebuie să evoluăm ca specie, dar sistemul este păcătos tare.
Interviu realizat de Andrei MIHAI
