Caută 
3 MIN
O mâncărică de vară absolut excelentă, uşoară şi foarte proaspătă, cam asta urmează mai la vale. Trebuie să vă mărturisesc că nu trece nicio vară fără să o fac de măcar 4-5 ori, atât e de bună.
Plus că poate fi folosită, fără mari probleme, şi ca garnitură, iar una din variantele mele preferate de servire e să pun două ochiuri fierbinţi peste pilaful ăsta proaspăt scos din frigider. Iar versatilitatea nu se rezumă doar la modul de servire, ci şi la variantele de preparare, aşa că hai mai bine să vedem despre ce-i vorba, că avem oleacă de povestit.
Drept pentru care, distinsă doamnă, pentru versiunea simplă înarmaţi-vă cu 4-5 dovlecei (cam 1,5 kg să aibă), 4-5 legături de ceapă verde, 2 ceşti de orez, 1 legătură de mărar, sare, piper şi ulei.
Faceţi toaleta legumelor, tăiaţi ceapa verde mărunt, dovleceii cuburi nu prea mari, încingeţi uleiul într-o cratiţă încăpătoare, căliţi partea albă de la ceapă şi dovleceii (nu mult, cât să-şi ia gust de prăjeală), adăugaţi şi orezul, mai căliţi vreo două minute, stingeţi cu 4 ceşti de apă (folosind, fireşte, ca măsură, exact aceeaşi ceaşcă folosită pentru orez, că o şi clătiţi cu ocazia asta). Săraţi, piperaţi, puneţi capacul şi, cam la vreo 10 minute după ce-a dat în fiert, adăugaţi cozile de ceapă şi mărarul tocat, puneţi iar capacul şi, după încă vreo 5 minute, stingeţi focul.
Versiunea complicată este, aţi ghicit deja!, oleacă mai elaborată şi cu nişte opţionale care intervin în naraţiune. La călit mai puteţi pune 1 morcov, poate şi 1 pătrunjel, eventual 1 ţelină mică, ba chiar şi 1 ardei iute, başca ceva usturoi tăiat feliuţe, dacă şi cât vă place. Spre miezul verii probabil nu veţi mai găsi ceapă verde, aşa că vă recomand s-o înlocuiţi cu 3-4 cepe noi. Pentru culoare (dar şi pentru gust!) mai puteţi adăuga, împreună cu orezul, 1 ardei capia roşu, tăiat cubuleţe, după cum împreună cu verdeaţa merg şi 3 roşii, despieliţate şi la fel de mărunţite. Cât despre verdeaţă, dezmăţul e total, fiindcă dovleceii nu se-mpacă doar cu mărarul, ci şi cu pătrunjelul, cimbrul sau busuiocul. Altminteri, indiferent de varianta pe care o s-o alegeţi, ţin să vă avertizez că pilaful ăsta e mai bun răcorit sau chiar rece. Că nu degeaba e mâncare de vară…
50 grad Riesling Trocken 2016, Johannisberger
Nu vă speriaţi, acest Riesling nemţesc n-are 50 de grade. Denumirea se referă la paralela omonimă care traversează podgoria Johannisberger din regiunea Rheingau. Vinul e un mic „monstru de aciditate“ (în sensul cel mai bun al sintagmei), care mi-a produs, instantaneu, un zâmbet larg, „de fotografie“. Recunosc, îmi place să fac prozelitism pentru acest soi foarte versatil, cu o multitudine de declinări. Avem de-a face cu un vin cu o culoare galben deschis şi un nas delicat, cu flori de câmp şi senzaţii minerale.
Alcoolul este la cote moderate (12%), restul de zahăr este practic insesizabil, iar aciditatea (ştiu, mă repet, dar nu mă pot abţine) este absolut încântătoare. Gustul este precis şi tăios (nemţesc, aş zice), cu mere verzi, lime şi peltea de gutui. Uşurinţa cu care se bea este de-a dreptul îngrijorătoare. Poate însoţi o gamă foarte largă de preparate, de la brânzeturi, peşte, fructe de mare sau chiar o musaca de vinete.
