anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

Studiile de gen şi Poliţia Gândirii

GALERIE
Alexandru Lazescu
  • Alexandru Lazescu
- +

Studiile de gen ca şi alte „discipline” de acelaşi tip sunt în fapt exemple tipice de „pseudo-ştiinţe” cu o puternică amprentă ideologică.

Recent am asistat şi la noi la o dispută legată de studiile de gen. Senatul a adoptat un amendament la Legea educaţiei naţionale prin care sunt intezise în şcoli, universităţi, grădiniţe şi toate spaţiile dedicate educaţiei „activităţile în vederea răspândirii teoriei sau opiniei identităţii de gen, înţeleasă ca teoria sau opinia că genul este un concept diferit de sexul biologic şi că cele două nu sunt întotdeauna aceleaşi”. Imediat au început protestele. S-a vorbit despre o „poliţie a gândirii”, despre o „crasă incultură”, despre o „întoarcere în Evul Mediu” etc. La prima vedere, protestele par justificate. La urma urmei de ce trebuie să se amestece Parlamentul într-o astfel de chestiune. Dar asta doar dacă trăieşti într-o altă lume, nu te uiţi la ce s-a întâmplat în Occident, în ultimele decenii şi la ce se întâmplă, de fapt, chiar acum.

Studiile de gen ca şi alte „discipline” de acelaşi tip sunt în fapt exemplu tipic de „pseudo-ştiinţă”, la fel ca „studiile intersecţionale” sau „studiile rasiale”. Ele pot fi, desigur, abordate ca discuţie la alte discipline, la studiile de filosofie de pildă, atunci când se discută curentele neo-marxiste, dar nu ca discipline de sine stătătoare care, din păcate, au ajuns să deturneze atenţia de la cele cu adevărat importante. Este în declin interesul pentru ştiinţe şi pentru disciplinele fundamentale în condiţiile în care mulţi dintre cei din tânăra generaţie au lacune imense în cultura lor generală, esenţială pentru orice intelectual, în timp ce tot felul de astfel de „pseudo-discipline”, cu puternică amprentă ideologică, se înmulţesc ca ciupercile după ploaie.

Este important de spus că interesul pentru promovarea acestor iniţiative nu este nici pe departe doar unul strict academic, ci urmăreşte o foarte clară agendă ideologică de modelare a tinerei generaţii în spiritul unei „lumi noi”, complet decuplate de tradiţiile şi valorile tradiţionale, precum cea de familie, de pildă, considerate toxice, opresive. Acest demers de „implant ideologic transformator” începe pe băncile facultăţilor şi se termină în pieţele în care se vandalizează (sau chiar se dărâmă) statuile lui Winston Churchill, George Washington sau a lui Indro Montanelli, în Italia, în timp ce se dezvelesc noi statui ale lui Marx şi Lenin (ultima în Germania, la Gelsenkirchen). „Studiile de gen” sunt una dintre numeroasele portiţe prin care curentul neo-marxist a ajuns să domine spaţiul universitar din Occident şi să-şi impună de o manieră agresivă şi intolerantă, chiar ca în „Evul Mediu”, viziunea asupra societăţii. Orice deviere din spaţiul public de la linia „politic corectă” fiind sever amendată.

Dintr-un sondaj Rasmussen Reports, din decembrie 2018, reieşea că doar 26% dintre adulţii americani cred că au o deplină libertate de expresie, în timp ce 68% dintre ei sunt convinşi că poţi avea mari dacă să spui ceva „incorect politic”. Un alt sondaj YouGov, realizat în Marea Britanie, ajungea la aceeaşi concluzie: într-un raport de 48% vs. 35 %, cei intervievaţi recunoşteau că în multe chestiuni evită să spună cu adevărat ce gândesc, din motive similare.

Cei care sunt astăzi atât de indignaţi şi vorbesc despre instaurarea unei „poliţii a gândirii” ar trebui să se uite în cu totul altă parte. De exemplu, ar trebui să se uite la campania agresivă şi la enorma reversare de ură la care este supusă celebra creatoare a cărţilor „Harry Potter”, J.K. Rowling, pentru vina capitală de a susţine, în contextul unei discuţii legate de transgenderi, că „a şterge conceptul de sex înseamnă să ştergi la nivel global realitatea femeii”. Cereri de boicot, ameninţări pe Twitter, pentru delictul de „transfobie”. S-a solicitat chiar ca viitoarea sa carte, care urmează să apară la editura Hachette, să nu mai fie publicată. Pentru cei care nu sunt familiarizaţi cu „conceptele” vehiculate la studiile de gen, ideea de bază este aceea că sexul nu există în realitate, este doar o „construcţie socială”. Ele sunt parte a unei ideologii de stânga radicale care promovează o viziune a lumii în care totul, absolut totul, este văzut ca parte a structurilor şi relaţiilor de putere, pe care susţine că vrea să le destructureze. Această formulare vagă şi elastică poate fi aplicată cu uşurinţă aproape în orice context şi pentru a justifica aproape orice, oricât de absurd. De exemplu atunci când se solicită, aşa cum s-a întâmplat într-o universitate americană, ca tabloul lui Shakespeare să fie înlocuit cu unul al unei scriitoare lesbiene de culoare.

După cum scrie Ayaan Hirsi Ali în Washington Examinerincidentul Rowling evidenţiază pericolul actual cu care se confruntă nu numai drepturile femeilor, ci şi valorile noastre fundamentale, în ansamblu. Nu este nimic mai suspect decât formularea «Libertatea de exprimare» ... dar numai pentru un discurs aprobat.

Ceea ce vedem acum în Occident, această ofensivă oarbă împotriva tuturor valorilor fundamentale care constituie ancorele sociale vitale, este rezultatul abandonării sistemului instituţional din educaţie, de la şcoli la universităţi, al cărui control a fost preluat treptat de personaje radicalizate, care se prezintă drept agenţi ai „justiţiei sociale”, singuri depozitari ai adevărului, exponenţi ai clarităţii morale, care au înlocuit gândirea critică cu propaganda ideologică. Ştiu, se spune că noi nu suntem în aceeaşi situaţie, că la noi e altfel. Că lucrurile nu suportă comparaţie. Ceea ce este în principiu corect. Aşa e. Dar acelaşi gen de avertismente erau formulate la mijlocul anilor '90 şi în universităţile americane. „Încă din 1994, Daphne Patai şi Noretta Koertge, ambele ferme avocate ale drepturilor femeilor, avertizau asupra presiunilor tot mai mari din departamentele de studii ale femeilor din Statele Unite pentru a se conforma la anumite puncte de vedere ideologice fixe”, menţionează Ayan Hirsi Ali. După cum spun chinezii, o călătorie de o mie de mile începe cu primul pas.

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Un sezon de ducă-se pe pustii

Nicolae GRECU

Un sezon de ducă-se pe pustii

Bine că ne-a mers: bine că a câştigat CFR campionatul după un meci tranşat fără comentarii, bine că a promovat cine trebuie, bine că lobby-ul, uneori deşănţat, pentru salvarea lui Dinamo, a dus la soluţia solomonică destinată a linişti pe toată lumea. Şi bine că a scăpat şi Iaşul de coşmar.

Filmuletul zilei

opinii

Remanenţe protocroniste în înţelegerea unor momente importante din istoria creştinismului românesc (IV)*

Eugen MUNTEANU

Remanenţe protocroniste în înţelegerea unor momente importante din istoria creştinismului românesc (IV)*

Se argumentează în continuare necesitatea de a face distincţie între declararea de către Sfântul Sinod a Sfântului Andrei drept patron al României şi realitatea istorică a faptului că „cel dintâi chemat” dintre apostolii lui Iisus Hristos a predicat în Scythia (Dobrogea actuală), cu mai multe secole înainte ca poporul român să se fi format ca atare.

Greyhound - un film pe care-l aşteptam de la Tom Hanks (II)

pr. Constantin STURZU

Greyhound - un film pe care-l aşteptam de la Tom Hanks (II)

În această a doua parte a articolului vom sonda alte câteva elemente ale filmului ce au corespondent în viaţa duhovnicească. Convoiul de nave care pleacă din Statele Unite spre Marea Britanie trece prin trei zone. 

O călătorie ratată

Alexandru CĂLINESCU

O călătorie ratată

Frumoase sunt, în schimb, ilustraţiile, cărţi poştale aflate în colecţia autorului. Altfel, încercarea lui Radu Mârza de a ne fi ghid într-o călătorie care se anunţa promiţătoare este un eşec. Am dus-o până la capăt din obligaţie profesională: mărturisesc însă că am fost tentat să cobor la prima staţie.

pulspulspuls

Hopaa: cine-i musiu?

Hopaa: cine-i musiu?

Pe personagiul din prim plan, din ce am văzut, au avut grijă colegii noştri să vi-l prezinte: figurează în dosarul imobiliarilor de la DIICOT ca omul ce făcea legătura dintre imobiliari şi cei cu ştampila din premărie. 

Caricatura zilei

Frecția

Editia PDF

Bancul zilei

Îi datoram multe coronavirusului. A reusit sa-i aduca pe români înapoi în tara si a putut sa le înve (...)

Linkuri

Alte ziare locale

    Intrebarea zilei

    Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.