Testul generaţiei noastre

„Vom continua să modificăm legile – ne avertizează secretarul general al PSD, Codrin Ştefănescu –, vom modifica şi trece totul prin Parlament, vom continua ca ăştia să răspundă în faţa legii şi la final dăm şi amnistie şi graţiere”. Astfel arată un jurământ mafiot, nu o promisiune politică. Printre parade, depuneri de coroane, intonări ale imnului, pe ansamblu un festival fals şi greţos plin de maimuţăreli, fără proiecte, fără realizări, fără obiective, în preajma centenarului se coace o revoluţie anti-europeană. Ne aduce aminte, şocând prin similitudini, cum regimul comunist a folosit centenarul Revoluţiei de la 1848 ca să justifice naţionalizarea la 11 iunie 1948, adică dispariţia proprietăţii private, un furt gigantic la scara istoriei. Centenarul lui 1918, transformat într-o maşină de fum patriotard ce răstălmăceşte conotaţiile unirii, e folosit pentru a proclama „victoria” justiţiei şi a ne azvârli afară din Europa.

Nu ideea de amnistie şi graţiere, deci de iertare, e pusă în discuţie, ci realitatea că nişte borfaşi vor să se ierte pe ei înşişi. Tocmai cei cu probleme penale promovează o ordonanţă pe principiul autograţierii şi autoamnistiei. Asta implică o răsturnare completă a ordinii şi a ierarhiilor de valoare, o bulversare catastrofală pentru coeziunea socială şi dovada unei capturări complete a instituţiilor. În ciuda propragandei borfaşilor, graţierea nu înseamnă resetare, un moment T zero cu valoare de pact social, în urma căruia vom asista la renaşterea concordiei. Pe lângă faptul că ar echivala cu o înfrângere umilitoare a generaţiei pro-europene, care crede în utilitatea unui sistem just, cu oportunităţi egale pentru toţi, îi vom vedea validaţi pe corupţi şi hoţi să ne dea lecţii de viaţă şi să ne fie modele. O mulţime de puşcăriabili se vor transforma în cetăţenii incontestabili din vârful piramidei sociale.

Iluzia că Dragnea se salvează şi, gata!, a doua zi se duce în excursie în Brazilia, lăsându-ne pe restul în pace, e autoamăgire. Speranţa că Dan Voiculescu sau Darius Vâlcov vor pleca într-un concediu pe viaţă e valabilă, poate, într-o altă dimensiune a spaţiului şi timpului. Oameni ca ei nu capturează statul şi nu pun la pământ un sistem de justiţie ca să-i lase pe alţii să tragă foloasele. Altfel ce rost ar avea asaltul letal asupra legilor justiţiei, schimbările din parchete, din completurile de judecată, deschiderea puşcăriilor, respingerea recomandărilor MCV şi ale Comisiei de la Veneţia? Ca orice colecţie de personalităţi autoritare, tendinţa clicii PSD este să acumuleze tot mai multă putere, avere şi impunitate. Să se eternizeze în funcţii.

Riscurile apatiei publice sunt incomensurabile. În cazul în care reuşesc să le impună, amnistia şi graţierea vor conduce automat la reevaluarea statutului internaţional al României. Vor fi efecte în lanţ, care vor provoca ieşirea de facto din UE. Sancţiunile vor veni. Dure. Fonduri europene tăiate, drepturi suspendante, cu consecinţe vizibile la nivelul omului simplu, cum sunt subvenţiile agricole. Consecinţele vor fi suportate de fiecare cetăţean, nu şi de unul ca Liviu Dragnea. PSD-ALDE lucrează pe un scenariu anti-european, ale cărui detalii le aflăm treptat, precum restrângerea dreptului la muncă în UE promovat de ministrul Teodorovici, o formă de ceauşism reşapat.

Dacă o republică a borfaşilor va fi instituită prin amnistie şi graţiere, ne punem întrebarea câţi dintre ardeleni, bănăţeni ori moldoveni se vor mai simţi legaţi de un regim politic din Teleorman, al cărui proiect este acela de a tăia legăturile cu Europa. Întrebarea de centenar este: prin ce anume mai pot fi solidare Cluj Napoca, Timişoara sau Iaşul, centrele unor regiuni istorice, cu un centru, Bucureştiul, capturat de borfaşi, care-şi impune tirania prin acţiuni anti-europene? Poate că românii din regiunile istorice îşi vor pune problema că e mai bine în Europa, adică să rămână uniţi cu Europa, să se menţină în acest spaţiu altfel decât prin emigraţie. Poate şi europenii îşi vor pune întrebarea: ce vom putea salva din acest bandutistan? Pe lângă faptul că amnistia şi graţierea includ pulverizarea coeziunii sociale, ele pot zgudui serios chiar ideea pe care, zice-se, o aniversăm la centenar: unitatea statală. După 1 decembrie, se pregăteşte provocarea generaţiei noastre, testul convingerilor europene.