Aveţi puţintică răbdare!

Prăpăstioşi precum toţi moldovenii şi prăpăstioşi precum toţi microbiştii, amatorii de fotbal din Iaşi, y compris suporterii CSMS, îşi manifestă tocmai acum, după patru etape mari şi late, îngrijorarea privitoare la viitorul echipei din Copou în actualul sezon al Ligii I. Să evidenţiem câteva dintre motive:

1. În acest an, retrogradează şase echipe din Liga I (Auuu!)

2. În patru etape echipa lui Marius Lăcătuş n-a strâns decât două puncte (Vaai!)

3. Lotul este subţire numeric, îmbătrânit şi, cu excepţia bombei Wesley, de o valoare îndoielnică (Văleeeu!)

4. Arbitrii nu ne ajută, ba mai rău ne persecută (Văleleeeu!)

Ar mai fi şi altele, dar limitându-ne la cele patru enunţate mai sus, chiar dacă există ceva sâmburi de adevăr, argumentele pot fi uşor combătute.

1. Retrogradează şase echipe din liga I. Completarea necesară: în loc de patru ca până acum. Ei şi ce mare chichirez gâlceava? Trebuie să mai depăşim două în plus şi, în loc să vânăm locul 14 ca până acum, trebuie să ne batem pentru locul 12. După cum se desfăşoară campionatului, clienţi pentru liga matineelor sunt destui. Şi dacă admitem, prin trecere la limită, că argumentele 2, 3 şi 4 ar fi perfect valabile, atunci şi binecuvântatul (de anţărţ) loc 14 ar fi o problemă. Cine ar fi crezut, după patru etape ale sezonului trecut, că FC Vaslui nu va mai exista? Cine ştie pe câte echipe – chiar din fruntea clasamentului – nu le paşte diavolul insolvenţei? Şi cine ştie dacă nu cumva o echipă amărăşteană, Oţelul Galaţi de exemplu, se procopseşte prin toamnă cu vreun investitor minune, care s-o scoată la liman? În fotbalul acesta al nostru, surprize pot să apară şi la plusuri, şi la minusuri. În plus, CSMS Iaşi se poate lăuda cu un argument greu de întâlnit în grupul prim-divizionarelor: stabilitatea. E drept, Iaşul este scutit de farmecul surprizelor mari, plăcute şi neplăcute, dar cel puţin, se ştie cum stă.

2. Două puncte şi atât. Despre înfrângerile în faţa Petrolului şi a Astrei n-avem ce comenta. Petrolul a făcut varză din echipa lui Lăcătuş, care s-a comportat onorabil până la eliminarea lui Mitic. La Astra, s-a jucat “11 la 11” tot meciul, se putea obţine o remiză, dar nu trebuie uitat nici o secundă că Astra a jucat cu gândul la Lyon şi nici ce s-ar fi întâmplat dacă giurgiuvenii ar fi fructificat ocaziile pe contraatac din repriza secundă. Remiza cu Viitorul poate fi explicată prin tracul debutului, iar vizavi de cea de la Mediaş, obţinută cu o repriză în zece oameni, trebuie să ne uităm doar la clasament să cădem de acord că reprezintă un rezultat chiar mai mult decât onorabil.

3. Este adevărat, lotul este subţire şi înaintat în vârstă, avem cea mai “bătrână” echipă din Liga I. Transferurile din această vară n-au fost însă rele şi, dacă n-ar fi fost şi câteva exemple de ratări, cu Ţigănaşu în frunte, nu s-ar mai fi vorbit nici de subţirime. Vârsta relativ înaintată înseamnă, însă, şi experienţă, la care se adaugă argumentul omogenităţii. Iar despre Wesley, în două meciuri jucate, nu se poate spune că este dezamăgitor. Pare paradoxal, dar ne-am obişnuit cu multe echipe cu bani mult mai mulţi la teşcherea şi cu patroni colerici, care schimbă, sezon de sezon, antrenorii şi jucătorii în masă, astfel încât construcţia unei echipe devine o himeră. Campania de transferări, cu mici scăpări, a fost bună. Şi ceva nedesluşit ne spune că cea din iarnă va fi şi mai bună.

4. E simplu pentru unii: stai la televizor cu cafeluţa în faţă, vezi o fază dubioasă reluată de 17 ori, şi blamezi un arbitru care o judecă într-o secundă. Nu îl acuzi de incompetenţă, ci de hoţie pe faţă. “Singuri împotriva tuturor” este o butadă inventată de Copos la Rapid, dar a căpătat acorduri de şlagăr naţional-fotbalistic. Concordia Chiajna, adică Şumudică, este lider la acest capitol. Nu e cazul Iaşului, fiindcă numai cine n-a vrut să vadă n-a observat că cele două eliminări din acest sezon (Mihalache şi Mitic) au fost corecte. Eliminarea lui Mitic n-a fost comentată nici măcar de preşedintele Florin Prunea, despre care nu se poate spune că ar fi tolerant cu arbitrii. Problema cu cele două eliminări stă în altă parte, şi anume în curtea antrenorului. Toţi cei care cunosc cariera de fotbalist a “Fiarei” îşi amintesc că ştia toate trucurile puţin ortodoxe. Ştia să faulteze şi ştia să provoace faulturi, bineînţeles, cu excepţia finalului de carieră, atunci când atacurile la minge se transformau pe nesimţite în atacuri întârziate, adică faulturi “de roşu” (s-a întâmplat şi la Hagi, de altfel). Oare nu i-a învăţat Lăcătuş pe fundaşii noştri cum şi când să faulteze, dacă n-au în arsenal atacurile elegante sau tacklingurile? Iar dacă se mai întâmplă şi vreun arbitraj “cu temă” (se întâmplă şi de astea, n-avem ce face), centralul de-abia aşteaptă să tuşească în fluier!

Cele patru puncte analizate nu acoperă aspectele bune-rele ale activităţii echipei din Copou. O analiză exhaustivă este dificilă, inutilă şi chiar indezirabilă. Trebuie să aşteptăm măcar o jumătate de tur pentru a evalua speranţele de a continua pe prima scenă şi în noua formulă cu 14 echipe! Până atunci, puţintică răbdare, tutun şi… încredere.