Anul Europei

Anul care tocmai a inceput ofera Romaniei o sansa care nu trebuie ratata: aceea de a iesi in sfirsit din zona gri in care se afla de o buna bucata de vreme si de a reveni in Europa.
Mult dorita integrare europeana a trecut de stadiul de promisiune si a capatat acum certitudinea unui program. In plus, ea va fi pregatita si chiar sustinuta financiar, cu fonduri considerabile de altfel, de Uniunea Europeana. Asistenta PHARE de pregatire a aderarii Romaniei se va ridica la nu mai putin de 600 de milioane de euro anual. O suma considerabila pentru gestionarea careia va fi insa nevoie de administratori priceputi, care sa o directioneze acolo unde este cu adevarat necesara, rezistind tentatiei anului electoral.
Negocierile cu UE, care vor fi lansate cel mai probabil la inceputul lunii viitoare, se anunta a fi lungi si dificile, urmind sa se desfasoare pe treizeci si unu de domenii, majoritatea extrem de tehnice si de complicate. La Bruxelles, optimistii apreciaza ca zece ani este o cifra rezonabila in ceea ce priveste durata negocierilor cu Bucurestiul, dar ritmul si durata acestora vor fi stabilite in functie de mersul reformelor. De altfel, lipsa de rezultate in domeniul reformei economice a fost si unul dintre motivele care au dus la schimbarea de guvern de la sfirsitul anului trecut. Politica incompetenta dusa de fostul premier, Radu Vasile, putea face ca Romania sa piarda acest tren ce ducea spre Europa, iar un altul nu ar fi venit atit de devreme.
Primul examen pentru Guvernul Isarescu va fi la sfirsitul lunii martie, cind executivul UE – Comisia Europeana – va realiza un raport cu privire la performantele Romaniei in domeniul indicatorilor macroeconomici si in cel al strategiei de dezvoltare pe termen mediu. De altfel, si orientarea programului de guvernare pentru anul 2000, document fundamental al Executivului, este dictata de invitarea Romaniei de a incepe negocierile de aderare la UE.
In ce priveste indicatorii macroeconomici – in special nivelul inflatiei si al datoriei publice – noul guvern si-a anuntat deja intentiile. Acestea sustin necesitatea asumarii unor restrictii dictate de resursele limitate, ceea ce inseamna o reducere a cheltuielilor in anumite sectoare, concomitent cu continuarea restructurarilor.
Celalalt indicator de care se va tine seama – strategia de dezvoltare pe termen mediu – trebuie elaborata pina la jumatatea lunii martie de comisia Verheugen. Comisia, cu o structura piramidala, tocmai si-a schimbat componenta odata cu miscarile spectaculoase de pe scena politica romaneasca. Virful "piramidei", format din premier si alti citiva ministri importanti, plus cite un reprezentant de la UE, Banca Mondiala si FMI, este factorul de decizie in aceasta chestiune importanta. Mugur Isarescu a dat asigurari ca strategia va fi definitivata la timp, chiar daca a fost inceputa mai tirziu.
Un atu important pentru Romania este intrarea in "troika" Organizatiei pentru Securitate si Cooperare in Europa. Acceptata la Istanbul, candidatura Bucurestiului la presedintia OSCE ar putea insemna pentru Romania deschiderea usii anticamerei aderarii la NATO si UE, asa cum s-a intimplat in cazul Poloniei si al Cehiei. O misiune delicata si costisitoare pentru Romania. Delicata pentru ca o organizatie precum OSCE se ocupa de problemele cele mai dificile, precum securitatea europeana, detinerea si desfasurarea armamentului si, mai ales, administrarea conflictelor. Ea este costisitoare deoarece presedintia OSCE presupune un efort financiar considerabil.
Pina acum, Romania a trebuit sa indeplineasca mai multe criterii, printre care cele politice, cele economice si cele privind capacitatea de absorbtie a acquis-ului comunitar au fost prioritare. In ce masura aceste criterii au fost indeplinite este greu de spus. Nici macar recunoasterea internationala din ultimul timp nu inseamna ca Bucurestiul este apt din toate punctele de vedere pentru a face fata incercarilor unei piete unice europene. Insa starea economiei are, in cazul nostru, mai putina importanta decit criteriul geopolitic, deocamdata cea mai atractiva calitate a tarilor din zona Kosovo.
Anul 2000 ar putea fi anul Romaniei. Ar putea fi anul in care Bucurestiul sa ajunga din urma acele foste colege din lagarul comunist care s-au dovedit mai norocoase sau mai harnice. O sansa pe care politicienii romani nu au voie sa o piarda. (Ionel AFRASINEI)

Publicitate și alte recomandări video