Mai sint blaturi?

Unii spun ca au disparut meciurile strategice din
fotbalul romanesc. Altii zimbesc pe sub mustata,
indiferent daca o poseda au ba. Stiu ei ce stiu.
Cert este ca aceste meciuri cu rezultat stiut
inainte, elegant numite „blaturi”, nu vor disparea
complet, cum n-au disparut nici din ligile
simandicoase ale Europei. Ba chiar si din Liga
Campionilor sau Campionate Mondiale ori
Europene. (O soapta enervanta susura la
ureche: Danemarca – Suedia 2-2, nu-i asa?).
Cind ne gindim la asemenea gen de meciuri, nu
ne prea intereseaza nici conclavurile nordice,
nici campionatele cele bogate, cu Valenciile,
Juventusurile si Arsenalurile lor. Ne intereseaza
daca mai sint blaturi in fotbalul romanesc.
Raspunsul este cit se poate de promitator: in tot
campionatul acesta, care si-a derulat 19 etape
pina acum, nu s-a auzit de nici un scandal de
gen care sa faca presa si televiziunile sa duduie,
la unison. O nota discordanta a cintat un ziar
central, vizavi de un meci execrabil, disputat
simbata, intre FC National si Gloria Bistrita, in
care numai fotbal nu s-a jucat. Un meci fara
miza: Nationalul joaca de placere, Bistrita are o
situatie linistita in clasament (cu un punct sub
Politehnica noastra) si nu i-ar fi prins rau un
punct din Cotroceni, numai ca pirdalnica de
viata, a trimis speculatiile in pustiu si o cronica
sportiva in derizoriu. Nationalul s-a zbirlit in
ultimele minute, a marcat doua goluri si a cistigat
meciul. Sigur ca numai numele de „Gloria
Bistrita” nascoceste in minti cosmaruri inca
nesterse din memorie, dar, vorba lui Jean
Padureanu, guru-ul cooperativelor de altadata:
„La noi n-au fost niciodata blaturi, ci numai
reciprocitati”. Pai ce reciprocitate sa fie, cind
bancarii au cistigat si la Bistrita, tot cu 2-0?
Amintirea pe care o evoc in citeva rinduri este
de acelasi gen si dateaza de 23 de ani, cind, in
Copou, se intilneau Iasul si Brasovul – prima,
scapata de griji, a doua, innebunita de spectrul
retrogradarii (a si comis-o pina la urma). Timp de
90 de minute, iesenii nostri dadeau cu dreptu-n
stingul, lumea fluiera, urla „vinzatorii!”, multi au
plecat cu 10 minute mai devreme, convinsi ca
nici in mileniul trei nu s-ar fi dat vreun gol, daca
s-ar fi prelungit meciul. Un punct in deplasare
valora mai mult pe atunci, cind se dadeau doua
(nu trei) pentru victorie. Dar in ultimul minut,
aprigul fundas Mircea Ursu a inscris golul
victoriei iesene. Credeti, insa, ca s-au lecuit
spectatorii de blatomanie? Parerile erau
impartite exact in doua: „Badia” a marcat din
greseala sau n-a intrat in „combinatie”. Morala:
desi campionatul mustea de meciuri aranjate,
Iasul a jucat prost si atit.
Termenul de blat nu era folosit in acest context
pe atunci. Il stiau doar cofetarii si studentii care
economiseau banii de tramvai pentru bere si
cafeluta. Dar blatomania exista si – dupa cum par
ca merg lucrurile acum – a rezistat pina si
blaturilor in sine. Cite meciuri Dinamo – National
sau Arges – Dinamo n-au mincat ficatii acestor
bieti suferinzi, cind rezultatul s-a dovedit altfel
decit cel „stiut dinainte”? Sa rememoram citeva
cazuri dintre cele mai recente, vizavi de Poli Iasi:
Jiul – Poli? „Nu-l lasa Ionut Popa pe Simota la
ananghie, cind a papat bani frumosi de acolo!”.
Rezultat: 0-1. Iasi – Timisoara? Pai e simplu,
Adrian Ilie # 432 mii dolari ^TVA ^30% dintr-un
transfer in strainatate. Plus meciul din Copou.
Cam putin pentru un fundas pe care Hagi (inca)
nu-l baga in seama. E drept, Timisoara a cistigat,
dar jocul nu justifica indoielile. Otelul – Poli? Pai,
doarme domnu’ Marius Stan, atit de iubit in
vestiar de jucatorii ieseni? Scor final: 0-0.
Recentul Dinamo – Poli este cel mai edificator
exemplu: cu cinci jucatori indisponibili, un scor
de 5-0 pentru „ciini” ar fi fost un alibi acoperitor
pentru relatiile vechi de prietenie dintre cele
doua grupari, la care se adauga amicitia mai
noua dintre Netoiu si Ionut Popa. Logica pare de
fier-beton-armat, dar scorul a fost de 1-1.
Partea buna este ca blatomania este o maladie
nepericuloasa, daca este suportata in tacere.
Fiindca, altfel, ne asteptam la o vacanta de vis a
Politehnicii pe Litoral, apoi la o puternica
manifestare de solidaritate moldoveneasca pe
filiera Iasi – Bacau. Apoi… mai continuam? Sau
mai bine suferim in tacere? Ca leacuri nu exista.

PS: Cine este cel mai celebru suferind din
fotbalul nostru? In meciul Poli Timisoara – Rapid,
golul trei al oaspetilor, cu monumentala gafa a
lui Plesan, a fost precedat de inca trei „chifle”
banatene. Concluzia lui Hagi? Complot impotriva
Timisoarei!