Milut, ai mila!

Exista indivizi care nu vor sa renunte la "cariera" politica, indiferent de suita de esecuri care le marcheza viata. L-am vazut din nou pe Marian Milut, presedintele PNTCD, la tv, insistind asupra ideii de primenire a clasei politice. Ca sa vorbesti despre acest lucru din postura de aspirant la un fotoliu de europarlamentar, dupa ce ai candidat si la presedintie si la parlamentare si nu mai stiu pe unde, obtinind scoruri in jurul lui 1%, mi se pare un demers cel putin ridicol.

Toti romanii cred in reforma, dar ea trebuie facuta cit mai departe de ei. Dascalii considera obligatorie reforma in sistemul sanitar, in timp ce medicii vorbesc despre schimbarea din temelii a scolii romanesti. Minerii erau de acord cu reforma in siderurgie, pe cind otelarii apreciau ca economia nationala nu mai putea subventiona mineritul. Ceferistii vedeau birna din ochii transportatorilor auto, dar taceau milc cind clientelele politice (din toate partidele) devalizau caile ferate. Atunci nu erau indicate grevele. Liderii sindicali sint la fel de coruptibili ca si oamenii politici. Si la fel de rezistenti la schimbare.

In realitate, mai nimeni din Romania nu vrea reforma in domeniul in care activeaza. Pasind intotdeauna schimbarea in curtea vecinului, romanul obisnuit nu cere din partea sistemului nimic altceva decit salarii si pensii decente, preturi mici la alimente si eventual locuinta, ca pe vremea raposatului. Dar ofera prea putin in schimb. El si-a facut datoria catre tara (traind cu sufletul la gura drama Elodiei). Ca si clasa politica.

Imi pare ca PNTCD este partidul care impartaseste in mod bizar destinul postdecembrist al Romaniei. Amestesc dubios de impostura si speranta, aceasta formatiune politica s-a prabusit cind trebuia sa zboare. Taranistii i-au dat pe Corneliu Coposu si Ion Ratiu, dar si pe Radu Vasile, cel care nu-si taia unghia de la degetul cel mic…

PNTCD (sub cabinetul Isarescu) a scos Romania din criza in care o bagase PDSR, dar tot acest partid a dat chix cu cei 15.000 de specialisti pe care se lauda ca-i are. Taranistii sint cei care au inceput sa-i priponeasca pe marii coruptI, dar tot ei inchideau ochii la smecheriile marca Ioan Avram Muresan. Si cum finalul incoroneaza pe vesnicie opera, tot ei au ridicat pragul electoral, reusind sa ramina, in 2000, gratie modificarii operate de ei insisi, in afara Parlamentului. Situatie in care se afla si astazi.

Marian Milut a preluat PNTCD cu citiva ani in urma si de atunci plictiseste pe toata lumea. E uimitoare deficienta adecvare la realitate a acestui individ. Este evident ca el se considera un reformator menit sa schimbe radical viata politica romaneasca. Nu conteaza ca nu-l voteaza nimeni, el nu renunta la batalie. Explicatiile lui pentru rezultatele catastrofale ale partidului pe care-l conduce fac referire la complotul politic national si international si nu la propria sa lipsa de idei si de charisma.

PNTCD scoate perfect in evidenta boala care macina politica romaneasca. Partidele sint total incapabile sa propuna lideri veritabili, nu politruci gen Ion Iliescu, ci caractere puternice, pregatite sa impuna un ideal pentru care chiar merita sa lupti. Ce proiect national ne mai pot propune Traian Basescu, Mircea Geoana sau Crin Antonescu? De 20 de ani, acesti indivizi isi dovedesc cu prisosinta nimicnicia. Antecedentele ii recomanda ca pe niste politicieni care nu-si respecta niciodata cuvintul. Ce mai poti cere de la ei?

Asemenea lui Marian Milut, si cei de mai sus au sentimentul ca sint altfel. Dar nu sint. Am avut 20 de ani la dispozitie ca sa descoperim acest adevar in toata uriciunea sa. Asadar, Milut, ai mila si du-te!