Televiziunea tuturor, televiziunea nimanui

Sezonul fotbalistic intern a debutat cu o surpriza de proportii, chiar inainte de a incepe. O surpriza care nu mai este chiar surpriza, fiind bine cunoscuta de doua saptamini: incepind din aceasta primavara, nu vom mai avea Liga I pe TVR, in schimb vom vedea cele mai tari meciuri pe un canal care de-abia si-a facut lansarea. Vestea ca marile derbiuri vor fi vazute doar pe Kanal D a impartit reactiile in trei categorii. Adeptii liberalismului spun ca asa-i in economia de piata, ca acela care are bani multi pune laba pe caimac si ca, odata si odata, veni-va ziua cind vom plati bani in plus pentru a vedea pe Dinamo, Steaua si Poli Iasi la televizor. Citiva chiar depling optiunea postului Telesport (detinatorul drepturilor), fiindca ar fi fost o oferta si mai si, venita de la Boom TV, o companie care ofera doar semnal digital, costisitor in Bucuresti si rar in provincie. Textele promotionale de pe linga spatiile media in care apar aceste opinii arata chiar si anumite interese publicitare, pentru ca reclama nu este numai sufletul comertului, ci si comertul sufletului. Social-democratia de opinie plinge pe umarul telespectatorilor microbisti din creierii muntilor, al celor care nu au posibilitatea tehnica sau chiar materiala de a folosi deliciile televiziunii prin cablu, sau al romanilor din diaspora, beneficiari ai serviciilor TVR International. Exista si un curent extremist, vecin cu sovinismul: "Tradatorul Nicolau (patronul Telesport) ne-a vindut turcilor", trustul Dogan, de unde vine D-ul de pe linga Kanal, fiind cel mai tare investitor media din partea islamica a Europei.
Oricum, in primele zile, povestea a stirnit neliniste si prin zona noastra, pentru ca, oricit ar fi iesenii de atasati Politehnicii, se impaca greu cu ideea ca, dupa ce s-au lins pe bot de Real si Barcelona (Boom TV este vinovatul), sa nu mai aiba parte nici macar de un Dinamo – Steaua. Din fericire, societatile de distributie prin cablu din urbea noastra au actionat imediat si absolut toti iesenii cu cablu au parte de Kanal D in pachetul de baza, fara taxe suplimentare. Atunci, totul este OK, cel putin pina la ziua aceea in care Liga I va ajunge la Boom TV sau o alta televiziune aparuta peste noapte, care va introduce acel blestemat "Pay TV", adica, "platesti si te uiti". Mai exista vreo durere?
Din pacate, exista o durere mare, fiindca este vorba de TVR, televiziunea nationala a Romaniei, platita din banii nostri. Televiziunea care ne-a transmis mereu marile competitii internationale, Jocuri Olimpice, Campionate Mondiale de fotbal, atletism, natatie. In fine, televiziunea care ne ofera toate meciurile echipei nationale, la care adrenalina creste, indiferent de echipele cu care compatimim. Meciuri care nu stim daca nu vor fi inhatate de vreo alta companie ultraliberala, pentru a ni le oferi in regim de Pay TV.
In calitate de contribuabili, nu putem fi indiferenti la degringolada TVR, fiindca televiziunea nationala este, intr-un fel, o parte din noi, o parte din banii nostri. Faptul ca TVR si-a pierdut segmentul deloc neglijabil al microbistilor este o grava eroare manageriala. Si – daca se confirma zvonurile – au existat pe-acolo si tradari, aceasta confirma, nu scuza, amatorismul unei societati care apartine tuturor si, in acelasi timp, nimanui.