„Ma simt moldovean, nu ma simt parte componenta a natiunii romanesti”

– Spuneati recent ca ar exista situatii in care v-ar fi jena sa va aflati intr-o coalitie cu premierul Filat si cu presedintele interimar Ghimpu. Cum se explica acest sentiment?

– Deseori se rup niste lucruri din context si se prezinta sub un unghi sau altul, asa cum le este convenabil unora. Cel care conducea emisiunea m-a intrebat: "Nu va este rusine sa fiti in componenta respectiva?". Noi ne-am preocupat foarte serios sa ajungem la o stabilizare a situatiei economice, a situatiei financiare, sa nu admitem un colaps economic si social in Republica Moldova. Este o latura pozitiva. Latura negativa: ca nu am reusit sa facem progrese substantiale.Un exemplu concret: 9 mai. Va mai amintiti acele dezbateri, care, in viziunea mea, au fost sterile: sa mearga ostasii moldoveni la parada din Piata Rosie sau sa nu mearga? Or, era vorba de reprezentantii fortelor armate ale unor tari care au participat intr-o coalitie antihitlerista. Ba mai mult: au fost si reprezentantii Germaniei! Deci, a fost un eveniment care nu trebuia sa genereze atitea discutii (care, de altfel, au incitat si starea de spirit in societate). Sau: Decretul 28 iunie (ziua ocupatiei sovietice. Dupa comemorare, decretul a fost retras, n.r.). O decizie si, de fapt, un eveniment controversat. O sa gasiti o buna parte din societatea noastra pentru care ziua de 28 iunie este o zi de ocupatie. O alta parte o sa va spuna ca a fost o zi de eliberare. Eu sint tipul de politician rational, care vine cu viziuni de echilibru; si pentru mine conteaza foarte mult ca societatea sa nu fie divizata. Aspectele care vizeaza istoria trebuie sa fie discutate deschis de istorici in cadrul unor conferinte, seminare, in cuprinsul unor teze de doctorat. Insa gestionarea afacerilor publice si conducerea unui stat sint, in viziunea mea, un lucru complet diferit.

– Daca Decretul domnului Ghimpu a polarizat societatea, ce efect a avut asupra Aliantei?

– Sa stiti ca efectele nu pot fi calificate ca pozitive. Aceasta nu consolideaza Alianta si guvernarea, dimpotriva, o fragmenteaza si o slabeste. Aici ajung la un alt efect, de asemenea contraproductiv pentru Republica Moldova: ca atare abordari nu reprezinta decit cadouri, foarte mari, pentru opozitia comunista. PCRM-ul poate sa nu faca nimic, nu investeste nimic, nu munceste; noi ii oferim cadouri de acest gen. Si electoratul de stinga, ba chiar mai mult: de centru-stinga – sau o buna parte din electoratul de centru – se consolideaza ca urmare in jurul PCRM-ului. Sa nu uitam ca PCRM-ul este un partid inca tare; iar actiunile noastre si modul nostru de gindire trebuie sa reiasa anume din aceasta situatie.

Si Basescu a crezut ca Partidul Democrat se va intoarce la comunisti dupa alegeri

– Intentia PLDM de a avea un candidat propriu in cursa prezidentiala v-a surprins in mod neplacut.

– Intii de toate, plec de la situatia si discutiile pe care le-am avut in lunile august-septembrie anul trecut. Atunci am ajuns la o intelegere: cum ne organizam in cadrul Aliantei. La acel moment, eu intelegeam foarte bine ca nimeni din fractiunea parlamentara PCRM n-o sa voteze candidatura mea pentru pozitia de sef de stat. Erau lipsa 15 voturi. Insa am luat in considerare faptul ca alti colegi aveau, poate, si mai putine sanse. Si atunci am acceptat ideea ca domnii Ghimpu (actualul presedinte interimar, n.r.) si Filat (premierul R. Moldova, n.r.) vor ocupa pozitiile in acest algoritm de guvernare, pozitii garantate, de fapt, pentru ca se votau cu majoritatea simpla. Eu mi-am asumat acest risc, intelegind foarte bine ca sansele sint aproape nule. A fost un gest constient, nu unul hazardat. Pe aceasta cale, intr-adevar, am vrut sa demonstram ca nu sintem vinatori de posturi, ca ne preocupa ceea ce numesc eu interesul national. Timp de un an am dat dovada de atasament puternic pentru acest interes. Ne-am lipsit de pirghii directe de influenta asupra politicii interne si externe a tarii, dar am demonstrat ca putem face compromisuri. Apropo, la inceputul anului a avut loc vizita oficiala a presedintelui Basescu la Chisinau: discutii informale, patru plus unu. Si Excelenta sa, la un moment dat, imi zice ca este un caz foarte rar (se referea la pozitionarea PDM-ului, la decizia pe care am adoptat-o) in politic, in general. Precizind imediat ca avea convingerea ca intr-o saptamina, doua, dupa ziua de 7 decembrie, anul trecut (cind a picat a doua runda de alegeri prezidentiale), PDM-ul se va detasa de Alianta, alipindu-se PCRM-ului, pentru a reformata algoritmul de guvernare. Si a zis ca mare i-a fost mirarea cind a vazut ca lucrurile acestea nu se intimpla si nu se vor intimpla. Nimic, totusi, de mirare: noi am venit in politica cu anumite valori morale si ne-am zis ca, daca intr-adevar am stabilit un parteneriat, toti partenerii trebuie sa se comporte cu demnitate, ca sa mentinem acest parteneriat.

Nu simt ca fac parte din natiunea romana

– Venind vorba de integrarea europeana, nu putem evita problema raporturilor cu Romania care, dupa cum se stie, are drept de veto intrucit priveste cooptarea unui nou membru.

– Potrivit ultimelor sondaje, 56-57 la suta dintre bastinasi sustin ca vorbesc in limba moldoveneasca. Eu nu gindesc – sincer sa va zic – ca asta este problema de temelie a RM. Ca politician care cauta echilibrul, prefer solutiile care ar duce la consolidarea societatii, nu la divizarea ei. Sint mai mult ca sigur, este principiul meu (si nu doar al meu, este un principiu european): valorile nu pot fi implantate cu sabia, prin presiuni, prin a impune un punct de vedere societatii. Noi vorbim foarte mult despre standarde europene, valori europene, vorbim foarte mult despre drepturile fundamentale ale omului. Invocam dreptul la justitie, dreptul la un trai decent si multe alte drepturi fundamentale. De ce oare sa ignoram si acest drept: dreptul la autoidentificare a fiecarui cetatean? Este tocmai principiul pe care am pedalat mereu. Eu ma identific, ma simt moldovean. Sa nu fie pentru nimeni cu suparare: nu ma simt parte componenta a natiunii romanesti. Nu ma simt. Eu nu prea agreez notiunea de societate… cum o numeau baietii de la PCRM? – polietnica. Eu as spune ca mult mai potrivita este notiunea de societatea multiculturala, asta este adevarul nostru. Intr-adevar, RM, fiind la granita dintre cultura latina, cultura slavona, nu poate fi decit una multiculturala. si atunci, ce facem? Ori venim cu abordari de extrema; ori venim cu niste solutii inteligente, destepte pentru a asigura stabilitatea, pacea civica, ca sa ne putem ocupa de problemele prioritare pentru tara noastra. Nu denumirea limbii este prioritara pentru moldovenii care, neavind locuri de munca in aceasta tara, continua sa plece peste hotare. Asta este adevarata noastra problema. Este vorba de latura economica, de atragerea investitiilor, de a schimba paradigma dezvoltarii noastre. Ori moldovenii continua sa plece peste hotare, se depopuleaza tara, incit te intrebi: da’ ce se intimpla pe termen mediu si lung cu acest teritoriu, caci se poate schimba structura etnica, vin altii! Pericol mare, problema de securitate nationala.

– Si cum vedeti atunci relatiile cu Romania?

– Exista o singura cale, in viziunea mea, pentru consolidarea si dezvoltarea relatiilor de buna vecinatate si de colaborare cu Romania. Eu nu vad Romania ca un dusman al Republicii Moldova. Multe dintre declaratiile lansate la Bucuresti apropo de acest subiect tin cont, in primul rind, de specificul societatii romanesti, de viziuni, iau in calcul tot felul de prioritati. Intr-un fel, sint mai mult de uz intern. Si atunci chiar nu trebuie sa avem niste reactii din alea violente precum se intimpla pe timpurile Voronin-Basescu. Sint mai mult ca sigur ca politicienii de la Bucuresti inteleg foarte bine ca altele trebuie sa fie metodele pentru a dezvolta relatiile de buna colaborare si vecinatate cu Romania. In relatiile dintre Chisinau si Bucuresti nu trebuie sa ramina umbra de neincredere. Mesajul trebuie sa fie unul foarte si foarte credibil. Fiindca, uitati-va ce se intimpla: nu exista siguranta in raporturile dintre noi si de acest lucru profita comunistii, mergind peste tot in raioanele tarii si speriind lumea cu spectrul unirii. Chiar in ziua de 5 septembrie, PCRM-ul le-a spus cam asa alegatorilor: oameni buni, daca veniti la referendum si votati, domnul Ghimpu devine pentru patru ani presedintele tarii. Si, timp de doua, trei saptamini Republica Moldova dispare ca stat si este alipita la Romania. O prostie, nu? Prostie. Dar are priza! Si atunci, de-ar fi sa fie spus convingator si clar cum ca, oameni buni, rezolvam problema limbii si punct. Prima si ultima etapa. Insa se pedaleaza foarte puternic pe incertitudinea ca aceasta prima etapa nu va fi si ultima, ca va urma problema identitatii: ajungem un popor, doua state. Si dupa aia se ajunge la a treia etapa, finala: un popor – un stat. Nu-i deloc intimplator ca nu mai apucam sa semnam un acord politic de colaborare. Bine, in trecut, PCRM-ul spunea ca vrea tratat politic de baza. In replica, colegii de la Bucuresti pledau pentru modelul pe care Romania l-a semnat cu Ucraina. In luna septembrie anul trecut, noi, noua guvernare, am zis: fie, de acord, aplicam acest model, unul la unul. Stiti ca nu merge?… Nu merge! Acordul de frontiera: discutam, discutam. Am zis: bine, nu ne trebuie acord, tratat de frontiera, cum insista domnul Voronin, si luam acelasi calibru al documentului care a fost semnat cu toate tarile vecine: Ungaria, Bulgaria, Ucraina. Acceptam si aceasta formula. Tot nu merge! Fireste ca lucrurile acestea trezesc dubii. Avem nevoie de o agenda transparenta, clara, europeana in dialogul dintre Bucuresti si Chisinau. Este singura cale.

Republica Moldova are mari interese in Est

– Intr-un interviu pe care l-ati acordat Europei libere ati afirmat ca relatia de colaborare a Partidului Democrat cu Rusia Unita, partidul lui Putin, face parte din strategia democratilor de a asigura o relatie normala cu Rusia ca partener strategic. Ar putea fi interpretata ca o forma de obedienta, avind in vedere ca in Rusia sint mai multe partide si formatiuni politice?

– Negocierea cu unui acord de colaborare cu Edinaia Rossia face parte dintr-un proces mult mai larg, pe care l-am anuntat la finele anului 2009 ca fiind o prioritate pentru formatiunea pe care o conduc. Prin decembrie 2009 – ianuarie 2010 ne-am propus sa punem accent pe dezvoltarea relatiilor internationale ale PDM-ului. Ca urmare, au fost trimise scrisori cu proiecte de acorduri de colaborare pentru partidele socialiste, social-democrate, partidele democrate, practic din toate statele-membre ale Uniunii Europene. La fel, am dispus asemenea scrisori pentru partidele din unele tari din CSI, inclusiv Rusia si Ucraina. Am reusit sa avansam destul de rapid in acest sens. Partidul Democrat nu avea decit doua sau trei acorduri de acest gen, semnate cu Partidul Social-Democrat din Romania, cu partide similare din Suedia si Franta. Dar eu mi-am zis ca nu este suficient acest lucru. Daca vorbim de integrarea europeana, dezideratul meu a fost sa consolidam relatiile de parteneriat cu partidele-surori din statele-membre ale UE. Pe mine ma intereseaza sa am o retea de relatii la nivel partid-partid si cu statele-membre UE, si cu tarile din zona estica, zona CSI. Iata contextul mai larg. Dimensiunea vestica este importanta, fara indoiala, concomitent, insa, ma intereseaza foarte mult si zona estica. Republica Moldova are mari interese in Est: economice, financiare, de securitate energetica, are sute de mii de moldoveni care muncesc acolo. Noi trebuie si pe aceasta cale, de relatii partid-partid, sa ne aparam, sa-i protejam pe concetatenii nostri.

Intram in Europa doar cu Transnistria!

– Domnule presedinte, intram in Europa cu sau fara Transnistria?

– Doar cu! Oricare alta formula nu este acceptabila pentru noi. Si eu cred ca nu doar pentru noi, dar si pentru Uniunea Europeana. Din experienta pe care o am, de ani de zile, si la Guvern, si la Parlament, imi dau foarte bine seama ca nici aici, nici acolo, la Bruxelles, nici in capitalele statelor-membre nu se abordeaza chestiunea integrararii Republicii Moldova in UE fara Transnistria. Este teritoriul tarii si tara trebuie sa fie intregita.

– Presedintele interimar Mihai Ghimpu a spus ca saracia din Republica Moldova se datoreaza prezentei Armatei a 14-a. Boicotul vinului poate fi interpretat ca o strategie ruseasca de lunga durata de a impiedica dezvoltarea RM sau ca o pirghie provizorie de a readuce Chisinaul pe orbita Moscovei?

– Cred ca este o abordare foarte simplificata: ca toate problemele noastre, toata saracia de la noi ar avea la origine un singur motiv – prezenta acestor, haideti sa va zic eu citi sint: in jur de doua mii de soldati rusi. De fapt, sub o mie din ei fac parte din componenta asa-numitor forte pacificatoare; alti opt sau noua sute sint din cei care reprezinta serviciile de paza si securitate la depozitul de armament din Colbasna. Trebuie sa ne spunem adevarul: noi avem multiple probleme care determina saracia si lipsa de eficienta a actului de guvernare: si de ordin obiectiv, si de ordin subiectiv. Inainte de toate, calitatea guvernarii. Pe care motiv, atunci, sa arati cu degetul la cineva si sa spui ca uite, asta este vinovat? Poate ai priza la o parte din electorat? Ma rog. Insa nu reflecta adevarul. Eu gindesc ca noi insine trebuie sa dam dovada de performanta, sa stim sa formam un stat de drept, un climat de investitii, sa protejam aceste investitii, sa formam locuri de munca si abia atunci o sa ne dezvoltam. Altfel, e o abordare periculoasa. Daca miine se duc acesti doua mii de ostasi, ce, a treia zi lucrurile se schimba cardinal aici si economia incepe sa infloreasca?

Conflictul transnistrean are alte sanse de a fi solutionat in comparatie cu cele care poarta un caracter vadit religios sau etnic

– Alianta si-a propus – si continua sa sustina acest lucru in chip solidar – integrarea europeana. Nimeni nu vorbeste si de o eventuala aderare la Pactul Nord-Atlantic. Cred politicienii moldoveni ca bunastarea e posibila fara siguranta, ca prosperitate se poate si fara securitate?

– Statutul de neutralitate al Republicii Moldova, as spune mai mult: un statut permanent de neutralitate a RM, reprezinta, de fapt, una din tezele principale ale Partidului Democrat privind politica externa. Zona noastra geografica, geopolitica, specificul nostru istoric, conditiile actuale; faptul ca Moldova se afla, precum ziceam, la granita dintre doua lumi, lumea slava, lumea latina arata ca pentru noi acest statut este cel mai indicat. Un asemenea statut ne-ar permite sa avem avantaje si politice, si economice, si sociale. Sint sigur de acest lucru. Iata de ce noi n-am sustinut si nu vom sustine niciodata ideea aderarii la blocul NATO, avind si problema transnistreana nerezolvata. Noi nu consideram ca Republica Moldova este amenintata, fie din Vest, fie din Est, in conditiile actuale.

– Cum credeti ca au fost interpretate la Moscova initiativele Angelei Merkel de a retrage Armata a 14-a in schimbul relansarii relatiilor Rusia-UE si a renuntarii la vizele pentru cetatenii rusi? Credeti ca Moscova va lasa RM din mina in schimbul relansarii relatiilor cu UE?

– Dialogul Merkel-Medvedev este un lucru pozitiv si incurajator. Intii de toate, retragerea ar confirma statutul de neutralitate. In calitate de ministru al Economiei, apoi in calitate de presedinte al Parlamentului, am avut mai multe discutii cu oficiali de diferit rang de la Moscova. Intrebam: spuneti-mi, va rog, din punct de vedere militar, prezenta unui contingent militar in RM chiar reprezinta un interes de aparare, un interes si o valoare, de fapt, un element important in sistemul de securitate al Rusiei? Raspunsul militarilor era: nu, categoric, fiindca astazi tehnologiile existente, bazele militare NATO in Romania reduc la zero importanta militara a prezentei acestor trupe pe teritoriul Republicii Moldova. Adica acest subiect este mai mult de natura politica, tactica. Salut implicarea mult mai activa a Germaniei si UE, fiindca in cazul Transnistriei, spre deosebire de multe alte conflicte, acest conflict nu a avut la origine nici motive etnice, nici motive religioase. Adica are alte sanse de a fi solutionat in comparatie cu cele care poarta un caracter vadit religios sau etnic.

Se impune formarea unui nou sistem politic

– S-a mizat ca referendumul pentru alegerea presedintelui va schimba arhitectura puterii. Care ar fi putut sa fie, daca plebiscitul nu esua, atributiile viitorului presedinte, de ce puteri ar fi dispus, efectiv? In ce relatii s-ar fi aflat cu premierul?

– Era vizat un singur articol, 78; nu atingeam prerogativele Parlamentului, Guvernului, sefului statului. Schimbam doar modalitatea de alegere a presedintelui tarii. Acum, in mod evident, va trebui sa lucram la unele noi pozitii, la cizelarea unor articole din Constitutie privind anume subiectul acestui echilibru de putere: atributii, functii – la nivelul celor trei poluri ale puterii in stat. Se impune formarea unui nou sistem politic. In viziunea mea, ar trebui sa fie unul semiprezidential, semiparlamentar. Explic de ce. Noi sintem abia la inceput de cale democratica. Trebuie sa tinem cont de mentalitate, valori, sa vedem ca este un proces in dezvoltare. In cazul unui regim clasic prezidential (sau, dimpotriva, in cazul unui regim clasic parlamentar), lucrurile ar putea sa duca la posibilitatea concentrarii deplinei puteri de stat in miinile unei singure persoane: fie presedintele tarii, fie prim-ministrul. Lucru foarte periculos pentru conditia RM. Foarte periculos! Iata de ce regimul semiprezidential, semiparlamentar – ca in cazul multor state din UE – ar fi regimul cel mai indicat. Unii dintre colegii nostri – ca sa vorbim de Partidul Liberal-Democrat – si-au expus deschis, asumat pozitia ca ar trebui sa ajungem la un regim prezidential de guvernare. Noi sintem impotriva.

Daca premierul a facut niste promisiuni, atunci sa le duca la indeplinire

– Premierul Filat a promis recent cresteri salariale profesorilor in conditiile in care RM isi construieste bugetul din imprumuturi. In Romania, o asemenea decizie a costat enorm dupa alegeri. In acest moment, care credeti ca ar fi cele mai indicate masuri de luat de catre primul ministru?

– Aceste masuri sint, cu certitudine, masuri populiste, cu bataie pe termen scurt, pentru a incerca sa ia niste dividende suplimentare politice tocmai in preajma alegerilor. Dar aici, ca sa fiu obiectiv, trebuie sa intelegem ca povestea are doua parti. Prima parte: cea care vizeaza anul 2010. Nu este vorba de majorari de salarii pentru pedagogi, aici e mai mult vorba de restabilirea unor indemnizatii de care pedagogii au fost lipsiti incepind cu ianuarie 2010, in buna masura nemotivat. Platile nu au fost atit de mari, sumele nu sint atit de importante. Aceste indemnizatii au fost restabilite incepind cu luna septembrie si noi am sustinut intru totul acest proces. Altceva sint promisiunile si declaratiile de majorari de salarii pe parcursul anului 2011: declaratii iresponsabile, care nu au suport si nu vor avea nici sustinere financiara. Tine de interesul autorului acestor declaratii sa se eschiveze de la responsabilitatea realizarii propriilor promisiuni, adica sa plece din fotoliul de prim-ministru. Nu in zadar si-a anuntat participarea la cursa prezidentiala. Sa abandoneze pozitia de prim-ministru si, odata cu aceasta, sa abandoneze raspunderea pentru declaratiile pe care le-a facut. Ca mai apoi sa motiveze: pai, de eram sa fiu premier… Nu trebuie sa lansam declaratii frumoase, cu priza la electorat, dar care nu au sansa sa fie realizate atit timp cit criza economica nu s-a terminat.

– Va vedeti presedinte al Republicii Moldova? Ce pronostic puteti da pentru viitoarele alegeri prezidentiale?

– Sa nu existe nici un dubiu: fara Partidul Democrat nu va putea sa fie formata nici o configuratie a guvernarii dupa alegerile viitoare. Rolul nostru va fi esential in designul viitoarei configuratii. si asta datorita mai ales faptului ca alegatorii nostri au invatat, in sfirsit, sa deosebeasca politicianismul si demagogia de politica bazata de valori autentice si convingeri profunde. Extremismul si bufonada in politica nu mai sint atit de „lucrative" ca pe timpuri: oamenii isi doresc sincer o atitudine echilibrata si constructiva. Si tocmai asta am dovedit in cursul actualului mandat. Sint mai mult ca sigur ca avem sanse puternice pentru viitoarea cursa prezidentiala.

Toate operatiunile de contrabanda sint oprite la vama romaneasca, in loc sa fie depistate la noi in vama

– Romania este plina de produse contrafacute in Republica Moldova, iar evaziunea fiscala este imensa. Ce ne puteti spune despre actiunile Guvernului in ultimul an pentru combaterea acestui fenomen?

– Este nu doar impresia a mea: este impresia societatii, a mediului de afaceri ca pe parcursul acestui an s-au intimplat mai multe lucruri nu atit pozitive, cit mai ales negative. O sa va zic direct. Sint foarte multi oameni de afaceri, reprezentanti ai businessului mic, mediu, mare, care, venind aici, la sediul partidului, discutind diferite subiecte care vizeaza dezvoltarea economica, mediul antreprenorial, ne spun ca in cadrul Fiscului, al Serviciului Vamal se intimpla lucruri mai proaste si mai urite decit atunci cind erau comunistii la putere. Tot ce avem noi, mai cu seama in ultimele luni, in special, contrabanda cu tigari, ne facem sa intrebam: de ce toate aceste operatiuni de contrabanda nu sint depistate la noi in vama? Ele sint, toate, oprite la vama romaneasca! Este un semnal foarte ingrijorator, probabil ca si aici se urmaresc nu interesele statului, ci interese de grup, interese individuale, de ordin economic, de ordin financiar. Nu pot exclude si interesul de acumulare de resurse financiare si pe aceasta cale in vederea unei campanii electorale.

Despre Marian Lupu se poate spune cu certitudine ca, la plecarea sa din Partidul Comunist (PCRM), a luat cu sine majoritatea absoluta de care se bucurau comunistii in Legislativ. Fost presedinte al Parlamentului de la Chisinau (2005-2009), Marian Lupu (44 de ani) este vazut ca potential si important candidat la presedintia Republicii Moldova. Doctor in economie, Mihai Lupu a fost ales deputat in 2005 pe listele Partidului Comunist – dar fara a fi membru. El a demisionat anul trecut in urma refuzului comunistilor de a-l propune la functia de presedinte. La scurt timp, a devenit presedintele Partidului Democrat din Moldova, formind ulterior Alianta pentru Integrare Europeana (AIE). Este casatorit (sotia sa e de etnie rusa) si are doi copii.

Publicitate și alte recomandări video