Le-a ars casa in prag de iarna

Andreea (17 ani), Oana (16 ani), Ionut (14 ani) si Ionela(14 ani). Patru copii cuminti, crescuti frumos si cu mare greutate de parintele lor, dupa ce mama i-a parasit acum 11 ani, carora destinul le-a rapit si bruma de lucruri pe care o aveau. Sambata noaptea, in bucatarioara lor a izbucnit un incendiu violent, care a inghitit in scurt timp toata casa. Nu au avut nicio sansa de a lupta cu flacarile si cu fumul gros, iar pompierii sositI al locul interventiei au lucrat cateva ore pana la indepartarea pericolului. In zori, si-au dat seama ca nu au ramas decat cu hainele de pe ei si cu un catel fricos pe care, de curand, l-au salvat din padure de la moarte sigura. Mobila, haine, incaltaminte, asternuturi, covoare, totul s-a facut scrum. Din casuta lor au ramas doar peretii afumati. Cu lacrimi in ochi, tatal si cei patru copii, muncesc cot la cot cu oamenii din sat care au venit sa le dea o mana de ajutor. Primarul comunei nu a ramas indiferent la suferinta lor si le-a trimis grinzi, scanduri, tabla, plasa de sarma si ciment, pentru a acoperi casa cat mai curand. Inainte de prima ploaie. "Imi plange sufletul! Nimic nu mai avem. Nimic. Si asa eram necajiti si ne descurcam greu, dar ce-o sa facem de acum incolo?! Nu am nici caiete de scoala, e greu! Nu vreau nimic, decat sa terminam casa pana se strica vremea. Azi, nu am mancat nimic. Mai incolo fac pauza, am niste paine…", spune oftand Ionut, unul din gemeni, elev in clasa a VIII a la scoala din sat. De duminica, familia Dumitriu se odihneste si mananca pe unde apuca, pe la oameni, in sat. Surorile mai mari sunt eleve la liceu, in Vaslui, dar s-au invoit cateva zile ca sa poata da o mana de ajutor la repararea casei. Nici gemenii Ionut si Ionela nu au stare o clipa. Imbracati ponosit, cu haine afumate, trudesc pe langa casa, uitand de frigul de afara. Vor sa stearga aceasta imagine de cosmar din mintea lor, cat mai curand.

Traiesc din alocatii si din ajutorul social

Tot satul a fost impresionat de drama familiei Dumitriu. Oamenii de aici nu o duc prea bine, asa ca ajutorul lor catre cei cinci nu poate fi unul financiar. Inca de duminica, la initiativa padurarului din sat, in curtea celor patru frati a inceput treaba. Tatal si cei patru copii si-au sters repede lacrimile si, ajutati de oameni cu suflet mare, s-au apucat de lucru. Nu au niciun ban. Alocatiile si ajutorul social al tatalui, in suma de 200 de lei, reprezinta singurul lor venit. "Suntem pe marginea prapastiei. Nu aveam mare lucru, insa casa era bunul nostru cel mai de pret. Am avut noroc de domnul primar, de padurar, care au sarit sa ne ajute, dar greutatile abia acum incep. Peretii trebuie refacuti, varuiti, iar bani pentru asta noi nu avem. Nu avem paturi, cearsafuri, perne, nimic. Sunt bucuros ca nu a fost nimeni ranit, ca suntem bine, si cred ca impreuna o sa reusim sa intram in iarna pregatiti. Dormim pe la oameni, nu avem nici cu ce ne imbraca, nici ce manca. Acum, copiii nu merg la scoala, au vrut sa dea o mana de ajutor. Tragem tare sa nu vina ploaia, ca se prabusesc peretii. Trebuie sa invelim casa cat mai repede! Nu stiu cum o sa ne descurcam, sincer va spun! Sunt un om disperat!", spune cu lacrimi in ochi Pavel Dumitriu. Acesti oameni au nevoie de sprijin. In prag de iarna au ramas pe drumuri. Nu au la cine apela pentru a-si reface casuta. Ei spera ca oameni cu suflet mare nu vor trece cu vederea suferinta lor si le vor intinde o mana de ajutor.

Sursa: Vremea noua

Publicitate și alte recomandări video