Amintiri din viitorul politic

Indiferent cine (dintre Ponta şi Iohannis) va câştiga, la alegerile din toamnă, funcţia de preşedinte al României, viitorul mandat va fi unul extrem de dificil. În următorii puţini ani, vom asista, pe toate palierele societăţii, la o schimbare radicală de generaţie, proces ce va antrena confruntări interne teribile. În următorii puţini ani, se va încheia un ciclu ce a început în anul 1990. Dar cum va arăta următorul ciclu? Cum ar trebui să arate? Sau – mai bine – cum ar trebui să nu arate?

Victor Ponta are cele mai mari şanse de a deveni şeful statului. Şi va fi un preşedinte jucător. Dar nu pentru că i-ar plăcea foarte mult acest rol, ci pentru că va fi obligat, de propriul partid, să acţioneze. Fără măsuri rapide şi radicale, PSD riscă să se mute la puşcărie sau să redevină o gaşcă de incompatibili. Un premier din specia lui Văcăroiu îi va traduce viziunea în realitate. Pentru a avea girul poporului, se vor mări numărul şi cuantumul ajutoarelor sociale şi vor fi forţate alegeri anticipate, la momentul oportun. Presa ostilă va fi şantajată financiar, legile care au lovit în politicieni vor fi schimbate, marii corupţi vor fi reabilitaţi, iar încrederea oamenilor în justiţie, taxată drept băsistă, va fi subminată. În nume personal, Ponta va lansa atacuri repetate asupra lui Traian Băsescu. Totuşi, decizia finală în privinţa fostului preşedinte nu-i va aparţine. Ca toată lumea să fie mulţumită, ne vom întoarce la bacalaureatul pe care-l trece orice loază şi la universităţile private de garsornieră. Din lipsă de bani, orice investiţie proprie va fi stopată, dar fondurile europene, al căror grad de absorbţie va mai creşte, vor întreţine iluzia că economia duduie. Până când va da ortul popii.

În cel mai rău caz, mandatul lui Victor Ponta va semăna foarte mult cu primii doi ani de preşedinţie ai lui Ion Iliescu. Actualul premier nu se va da în lături de la nici un şiretlic pentru a-şi prezerva puterea. Atât a lui, cât şi a partidului său. Vor fi ani în care se va distruge foarte mult şi nu se va contrui nimic.  

Pe de altă parte, Klaus Iohannis (cu şanse minime de fi ales şef al statului) va fi un preşedinte care nu va putea realiza mare lucru. Dar nu neapărat pentru că neamţul ar fi un politician slab, ci pentru că împrejurările îi vor fi complet nefavorabile. Blocat de un Parlament dominat de PSD, nesusţinut în mod real nici de PNL şi nici de PDL şi încolţit de Biserica Ortodoxă, Iohannis se va uza în intervenţii televizate nereuşite. Prost vorbitor, se va complace în generalităţi şi explicaţii pe care nu le va pricepe nimeni. Ori de câte ori va avea prilejul, ne va da exemplul Germaniei, uitând că românii preferă Botswana. Îi va lăuda mereu pe specialiştii din ţară, dar o va susţine pe şestache pe Elena Udrea. Apoi, ivit de niciunde, un scandal intitulat generic “Trabucul” îi va produce imense prejudicii de imagine.

În cel mai rău caz, mandatul lui Klaus Iohannis va semăna cu ultimii doi ani de preşedinţie ai lui Emil Costantinescu. Depăşit de situaţie, actualul primar al Sibiului va genera la rându-i situaţii politice confuze. Vor fi ani în care se va vorbi mult şi prost şi nu se va face mai nimic.

Ponta sau Iohannis? A treia variantă se pare că nu există!