BURNOUT: Cum recunoşti sindromul muncii în exces?

                                                                                                                                  Alina Grigoraş

În psihologie, termenul de burnout reprezintă starea de epuizare fizică, psihică, emoţională cauzată de e­x­punerea prelungită la situaţii stre­sante. Aceasta conduce de cele mai multe ori la scăderea performanţelor la locul de muncă, prin pierderea interesului şi motivaţiei. Este un termen apărut în anii ’70, atunci când au fost  clasificate etapele prin care se ajunge la burn­out.

De cele mai multe ori, afecţiunea începe să-şi pună amprenta în momentul în care apare dorinţa de afirmare la locul de muncă, fie la începutul carierei, fie la debutul într-o nouă companie. Individul va încerca să lucreze la capacitate ma­ximă pentru a-şi dovedi valoarea. Între timp, compania se aşteaptă ca individul să lucreze mereu la nivelul iniţial, moment în care angajatul îşi stabileşte obiective din ce în ce mai înalte şi a căror îndeplinire necesită de cele mai multe ori timp şi efort suplimentar.

La ce conduce burnout-ul? Totul începe cu neglijarea nevoilor personale, ale familiei, prietenilor. A­par dificultăţi de relaţionare cu cei din jur, lipseşte odihna, apare de­presia, iar de aici şi până la burn­out nu mai este decât un pas foarte mic, de obicei greu de sesizat de către individul afectat.

În Japonia a apărut un cuvânt care defineşte moartea cauzată de excesul de muncă: „karoshi”, apărut de asemenea în anii ’70, atunci când salariaţii japonezi şi-au dorit majorarea veniturilor pe fondul salariilor mici. Această cultură a muncii rezistă până în prezent, când un japonez poate lucra peste 80 ore suplimentare pe lună, ceea ce înseamnă mai mult de 12-13 ore zilnic. Dacă se stabileşte că moartea este cauzată de „karoshi”, familia victimei are dreptul la compensaţii materiale. În SUA, statisticile arată că un salariat lucrează până la 47 ore pe săptămână, adică o zi în plus faţă de standard, dar sunt salariaţi care ating chiar 60 ore sau mai mult într-o săptămână.

Legislaţia românească prevede că durata timpului de lucru este de 8 ore pe zi şi 40 de ore pe săptămână, iar durata maximă a timpului de lucru dintr-o săptămână nu poate depăşi 48 ore. Studiile arată că orele petrecute în plus la birou nu aduc neapărat plusvaloare companiei. S-a demonstat că, la un ritm de 50-56 de ore lucrate pe săptămână, creierul nu poate lucra la capacitate normală fără a produce daune pe termen lung.

Când „prea mult“ înseamnă „insuficient“

Cum putem combate munca în exces? Există câteva mici trucuri care ne pot ajuta să ne încărcăm bateriile: un program de odihnă bine stabilit şi o dietă sănătoasă, stabilirea unor limite legate de responsabilităţile locului de muncă, activităţi creative care să nu aibă legătură cu locul de muncă. {i companiile iau măsuri pentru a combate sindromul de burnout. Astfel, în Japonia au fost limitate orele suplimentare la 360 ore pe an, salariaţii sunt încurajaţi să plece în concediu, iar în unele companii există şi obligativitatea de a stinge luminile de la birou la orele 22.00.

În Germania, companiile din domeniul auto au început să limiteze e-mailurile către angajaţi în afara orelor de program pentru a combate dependenţa de electronice. Începând din 2016, în Franţa, companiile care au peste 50 de salariaţi nu mai au voie să trimită e-mailuri salariaţilor în afara orelor de program. Chiar dacă nu există penalizări pentru cei care încalcă acesta prevedere, companiile sunt obligate să adopte proceduri în care să fie specificat clar care este timpul în care salariatul are voie să nu fie conectat digital la dispozitivele de la locul de muncă.

Specialiştii arată că există o diferenţă între stres şi burnout. Stresul se rezuma în mod general la „prea mult”: prea multă presiune, prea multe atribuţii, ceea ce înseamnă că cei stresaţi se gândesc că dacă ar avea la dispoziţie mai mult timp, ar putea ţine situaţie sub control.

În burnout, „prea mult” înseamnă „insuficient”: nimic nu este suficient de bun, nu se mai poate face nimic, orice gest simţi că te seacă de energie. Persoanele stresate caută, de cele mai multe ori, soluţii la problemele lor, în schimb cei ajunşi la burnout abandonează lupta, fiind lipsiţi de motivaţie şi deprimaţi.

Alina Grigoraş este Manager de Resurse Umane în cadrul AVISSO