În această situaţie, concentraţia de oxigen din sânge scade şi apar variaţii ale ritmului cardiac. Scăderea concentraţiei de oxigen declanşează o trezire parţială („microtrezire“), însoţită de un sforăit puternic şi un inspir brusc, ceea ce are drept consecinţă o superficializare a somnului. În general sforăitul precede în timp apariţia sindromului de apnee în somn. Astfel nu toate persoanle care sforăie au apnee în somn, dar pacienţii cu apnee în somn de tip obstructiv, sforăie.

 

 

Pacientul cu simptomele de mai sus trebuie să se adreseze unui laborator de somnologie. Într-o primă etapă, se pot realiza explorări mai generale şi se administrează chestionare pentru evaluare somnolenţei şi a impactului pe care îl are boala asupra vieţii pacientului. Ca explorări specifice se utilizează poligrafia cardio-respiratorie şi polisomnografia.

Parametrii mai importanţi cum sunt sforăitul, saturaţia de oxigen, ritmul cardiac etc pot fi înregistraţi chiar la domiciliul pacientului folosind un aparat portabil. Dacă rezultatul acestor investigaţii nu este concludent, pacientul poate fi înregistrat polisomnografic în laborator, unde se pot monitoriza mai mulţi parametri, cum sunt: stadiile somnului (electroencefalograma, electrooculograma, electromiograma), microtrezirile, ritmul cardiac (electrocardiograma), respiraţia (fluxul, efortul toracic şi abdominal, sforăitul), poziţia corpului etc.

 

 

Pacienţii care suferă de apnee în somn se simt adesea extrem de obosiţi şi somnolenţi în timpul zilei, iar capacitatea lor de concentrare şi performanţa diurnă suferă drastic. De aceea, apneea de somn trebuie privită ca o problemă de sănătate publică prin implicaţiile şi impactul care le are atât pe plan personal, asupra vieţii de familie (sforăit, impotenţă) cât şi asupra activităţilor profesionale (scade eficienţa la locul de muncă), crescând riscul producerii accidentelor de trafic din cauza somnolenţei excesive şi a tulburărilor de concentrare (atenţie mai ales la şoferii profesionişti).

Cu cât se iniţiază tratamentul mai devreme, cu atât modificările induse de lipsa oxigenului în timpul nopţii sunt mai reduse şi mai puţin grave. Odată apărute comorbidităţile cardiovasculare, acestea ele sunt de multe ori ireversibile şi au un impact important asupra calităţii vieţii.

 

 

Cel mai obişnuit tratament prescris pentru apneea obstructivă în somn este un aparat CPAP (Continuous Positive Airway Pressure – presiune pozitivă continuă în căile aeriene). Acest tip de aparat furnizează o presiune prin intermediul unei măşti pe care pacientul o poartă în timpul nopţii. Presiunea furnizată de aparat menţine căile respiratorii deschise, eliminând astfel apneea în somn şi asigurând o respiraţie normală pe tot timpul nopţii.

De cele mai multe ori, efectele benefice apar rapid, imediat după începerea tratamentului prin această metodă. În afară de terapia cu CPAP, se recomandă şi modificarea regimului de viaţă. Pacienţii cu obezitate pot avea o îmbunătăţire semnificativă odată cu scăderea ponderală. Există şi recomandări nespecifice care pot veni în ajutorul terapiei, cum ar fi măsuri de igienă a somnului, evitarea alcoolului, tutunului şi somniferelor, precum şi a cafelei seara“.

 

Principalele simptome întâlnite în sindromul de apnee în somn:

 

– sforăit cronic de intensitate mare;

– episoade de apnee în timpul somnului relatate de anturaj;

– somnolenţă diurnă excesivă;

– tulburări de memorie şi de concentrare.