Prof. dr. Anca Trifan, Institutul de Gastroente­rologie, Spitalul Sf. Spiridon“ Iaşi: „Ficatul gras non-alcoolic reprezintă un spectru de afecţiuni caracterizate de încărcarea grasă a ficatului , a hepatocitelor – celulele hepatice. Atunci când mai mult de 3-5% din hepatocite conţin depuneri de grăsime sub formă de macro – (cel mai frecvent) sau microvezicule, se poate pune diagosticul de ficat gras.

Spectrul de afecţiuni care se încadrează în denumirea largă de ficat gras sunt: steatoza hepatică simplă caracterizată prin infiltrarea grasă a ficatului, fără inflamaţie, fără fibroză şi practic fără riscuri imediate; steatohepatita – o complicaţie a steatozei care prezintă inflamaţie şi fibroză hepatică posibil progresivă, asociată cu risc de ciroză şi cancer hepatocelular; ciroza criptogenetică – stadiul tardiv al steatohepatitei grevat de toate complicaţiile bolii hepatice terminale.

Ficatul gras apare frecvent la femei de vârstă medie (nici bărbaţii nu sunt însă cruţaţi), cu obezitate de tip central, cu scăderea toleranţei la glucoză sau chiar diabet. Poate să apară şi în relaţie cu medicamente (de exemplu. administrarea de amiodaronă) sau boli genetice. Este de reţinut pentru toată lumea elementul de risc reprezentat de obezitatea centrală: talia mai mare de 80-85 cm la femei şi 90-95cm la bărbat. Când această dimensiune a taliei este depăşită, fiecare persoană ar trebui să se alerteze şi să ia măsuri imediate. Odată cu revenirea la dimensiuni normale şi riscurile scad.

Există simptome? 

În stadiile pre-cirotice pacientul este asimptomatic sau poate prezenta astenie, hepatalgii de efort (dureri în zona ficatului care apar la efort), balonare. Femeile pot prezenta amenoree , hirsutism, infertilitate. În stadiul de ciroză prezintă pletora de semne (o mulţime de manifestări clinice) şi simptome caracteristice. Pentru a nu se ajunge în stadii pre-cirotice, subliniez din nou că obezitatea de tip central trebuie considerată un semn de alarmă şi să conducă la investigaţii minime.

Cum se pune diagnosticul? 

Standardul de aur este reprezentat de biopsia hepatică care pune în evidenţă leziunile tipice de steatoză şi stabilind stadiul afecţiunii prin identificarea prezenţei inflamaţiei şi fibrozei. Acest standard este însă rar aplicat în practică de rutină. Diagnosticul uzual este deseori circumstanţial: un pacient cu obezitate centrală, cu transaminaze mari, cu trigliceridele şi glicemia eventual mărite şi ecografie tipică (ficat mare, alb şi strălucitor). O altă metodă de evaluare non-invazivă a fibrozei hepatice care seamănă cu o ecografie este fibroscanul. Nu doare, durează mai puţin de 15 minute şi nu necesită internare. Din păcate, spitalul nu are o astfel de posibilitate, investigaţia putând fi efectuată doar în sectorul privat. 

Ce variante de tratament există? Cât durează tratamentul? 

Tratamentul este deocamdată destul de dezamăgitor pentru pacient. Deocamdată se bazează pe schimbarea stilului de viaţă, scădere ponderală, sport. Tratamentul medicamentos acceptat astăzi este reprezentat de vitamina E, pentoxifilină , acid ursodeoxicolic (în cazuri selecţionate). Există şi veşti bune pentru viitori ani! Unele studii clinice în curs au rezultate preliminare foarte bune. Studiile urmăresc ameliorarea biochimică, dar mai ales histologică (remisia leziunilor) şi necesită puncţii biopsii hepatice repetitive. 

Ce se întâmplă dacă nu urmez recomandările medicului? 

Steatoza hepatică simplă este o afecţiune frecventă în populaţia generală şi obişnuit este considerată o afecţiune benignă cu risc mic de evolutivitate. Steatohepatita (cei cu inflamaţie şi fibroză) au risc mai mare de evolutivitate spre ciroza hepatică şi cancer hepatic. Recomandările în cazul ficatului gras sunt pentru un stil de viaţă sănătos care micşorează în acelaşi timp şi riscurile pentru afecţiunile cardio-vasculare, gută, diabet. Alegerea unui astfel de stil de viaţă este la îndemâna oricui şi datoria noastră este să reuşim să convingem pe cât mai multe persoane în prima etapă măcar să mediteze asupra schimbării stilului de viaţă. Ar fi un progres!

Ce riscuri există pentru o persoană cu ficat gras? 

Riscul este de a dezvolta ciroza hepatică cu risc de cancer hepatocelular. Boala hepatică avansată are o pleiadă de complicaţii: ascita, peritonita bacteriană spontană, hemoragie digestivă variceală, encefalopatie hepatică, sindrom hepato-renal, infecţii diverse, cancer hepatocelular etc. Riscul nu este imediat, dar anii, decadele trec şi apariţia unuia din evenimentele enunţate, anunţă că adoptarea unui stil de viaţă sănătos este tardiv!“

O persoană cu ficat gras trebui să facă periodic analize, investigaţii? 

* Analizele biochimice şi hematologice uzuale, ecografia abdominală şi fibroscan efectuate anual ar fi suficiente.

* Transaminazele sunt enzime secretate în special în ficat, de celulele hepatice – dar şi în alte ţesuturi cum sunt muşchii scheletului sau ai inimii. În mod normal, ele sunt sintetizate de celula hepatică având rol metabolic important (de detoxifiere a diferitelor substanţe ce ajung în sânge). În mod normal doar o mică cantitate din aceste enzime străbate membrana celulei hepatice şi de aceea se găsesc în sânge în cantităţi mici, chiar la persoanele sănătoase. Valorile crescute ale transaminazele sunt semn al unei disfuncţii hepatice. Practic, valorile transaminazelor pot indica gradul de afectare al ficatului. Atunci când celula hepatică are membrana „fisurată“ (porii membranei sunt măriţi), prin această fisură transaminazele ies din celulă şi se găsesc crescute în sânge. Sunt două transaminaze: AST (TGO) şi ALT (TGP).

Valori normale ale transaminazelor

* ALT (sau TGP) Valori normale:7-56 unităţi/litru;

* AST (sau TGO) Valori normale:5-38 Unităţi/litru.