În pragul Grexit-ului? (I)

"Vreau să nu existe nici un dubiu în privinţa aşteptărilor: la summit putem lua o decizie doar dacă vom avea la dispoziţiei o înţelegere asupra căreia să ne pronunţăm. Or, în acest moment nu am primit nimic în acest sens de la cele trei instituţii responsabile: Banca Centrală Europeană, Comisia Europeană şi FMI". Declaraţia aparţine d-nei Merkel şi a fost făcută vineri, înaintea reuniunii extraordinare a Consiliului European care urmează să discute luni, la Bruxelles, criza din Grecia. Şi Francois Hollande a ţinut să precizeze că la summit nu avea loc nici un fel de negociere: "vom constata doar dacă există sau nu un acord". Dar asta este exact invers ceea ce vrea premierul grec, Alexis Tsipras, care a declarat în repetate rânduri că decizia trebuie să aparţină politicienilor nu unor birocraţi. Aşa că el se bazează, din contra, pe faptul că la summitul european se va ajunge la un aranjament pur politic chiar dacă nu există nici un acord tehnic.

Grexit: aşa a fost botezată în presă varianta ieşirii Greciei din zona Euro. Cum era de aşteptat subiectul a dominat agenda media pe plan internaţional, mai ales în Europa, la acest sfârşit de săptămână. El a fost privit din diferite unghiuri: financiar, social, politic, geopolitic. Şi, la fel ca în alte câteva rânduri în trecut, s-a spus şi acum că este "reuniunea ultimei şanse". Luni seară vom şti dacă Grecia va intra sau nu în faliment. Cum însă în trecut UE a fost în măsură să depăşească întotdeauna, fie şi în ultimul moment, astfel de crize majore mulţi speră că asta se va întâmpla până la urmă şi acum. Că se va ajunge cumva la o soluţie, chiar şi una tranzitorie, care să ofere timp suplimentar de negociere. Problema e că dincolo de sumele scadente de la sfârşitul lunii pe care Atena nu pare să aibă cum să le onoreze, sistemul bancar al ţării este deja pe punctul de a se bloca în urma retragerilor masive de bani. De pildă, doar săptămâna trecută deponenţii au retras peste 4 miliarde de euro.

Pe de altă parte, acum divergenţele dintre părţi sunt mai accentuate ca oricând în trecut, iar tonul poziţiilor publice a devenit şi el unul neobişnuit de dur. Christine Lagarde, directorul general al FMI, declara zilele trecute după ce echipa de negociatori a instituţiei decisese să întrerupă discuţiile cu guvernul de la Atena că se poate ajunge la un acord doar dacă "ai de a face cu adulţi la masa negocierilor". De altfel, o bună parte dintre oficiali europeni implicaţi la nivel politic sau tehnic în efortul de gestiune a crizei greceşti etichetează cabinetul Tsipras drept o "echipă de amatori".

În ceea ce îl priveşte pe Tsipras personal, el vine la Bruxelles după o vizită la Sankt Petersburg unde am avut parte de o adevărată paradă de prietenie ruso-grecească. Premierul grec a fost aplaudat de asistenţă atunci când a denunţat atitudinile din Uniunea Europeană: "De multă vreme Europa consideră că este punctul nodal al ordinii economice mondiale, dar în prezent centrul de greutate se mută către Asia, Rusia şi alte zone". Un punct de vedere cu siguranţă pe placul lui Vladimir Putin, dar care nu va fi probabil privit cu prea multă simpatie de către liderii europeni pe care premierul grec trebuie să-i atragă de partea sa la summitul de la Bruxelles.

Chiar şi Jean Claude Junker, preşedintele CE şi unul dintre cei mai activi susţinători ai poziţiei Greciei la Bruxelles, pare frustrat şi enervat. "Guvernul de la Atena acţionează de parcă noi la Comisia Europeană suntem nişte fanatici ai austerităţii care doresc să umilească poporul grec", declară el într-un interviu acordat săptămânalului german Der Spiegel. "Nu îl înţeleg pe Tsipras. I-am spus că nu ţinem neapărat la anumite tăieri de costuri dacă ei sunt în măsură să ofere alternative. În plus, în loc să se plângă de Comisie poate ar fi trebuit să le spună grecilor că i-am oferit un program de investiţii de 35 de miliarde de euro, pentru perioada 2015 – 2020, pentru a stimula creşterea economică. Nu am auzit nimic despre asta".

Principala problemă, care bulversează cam pe toată lumea în Europa, este de fapt atitudinea guvernului Syriza. Mulţi sunt conştienţi că ţara nu are cum plăti imensa datorie externă şi nu este exclus ca în viitor să fie luată în calcul o ştergere a unei părţi din sumă. Însă vor să vadă că autorităţile de la Atena au o atitudine pozitivă, sunt dispuse să-şi asume reforme structurale serioase care să permită economiei să funcţioneze. Eliminând de exemplu numeroasele regimuri fiscale speciale de care se bucură grupuri de interese influente. Or Alexis Tsipras şi colegii săi nu numai că resping majoritatea iniţiativelor pe această temă, ci se lansează în nenumărate declaraţii belicoase, unele de-a dreptul insultătoare, precum cele la adresa Angelei Merkel, lui Wolfganf Schauble, germanilor în general. Adică exact cei cu cuvântul cel mai greu în finalizarea unui acord.

Probabil că premierul grec s-a simţit foarte bine în Rusia alături de Vladimir Putin, dar deocamdată tot ceea ce i-a oferit Kremlinul au fost doar încurajări şi declaraţii de prietenie. E adevărat, s-a semnat un acord pentru construcţia unui gazoduct care să fie integrat proiectului deja convenit între Rusia şi Turcia (deloc agreat la Bruxelles). Kremlinul a declarat că ia în calcul acordarea unui împrumut, dar până acum Moscova, care se confruntă ea însăşi cu serioase dificultăţi economice pe plan intern, nu a cumpărat, de exemplu, obligaţiuni de stat greceşti. Iar oamenii de afaceri ruşi sunt extrem de frustraţi de lipsa de predictibilitate şi de transparenţă din Grecia, de corupţia extinsă de acolo, aşa că nu se înghesuie nici ei să investească. În fapt Putin a spus chiar direct că "problema Greciei este problema întregii Europe".