Infecția

Din fericire pentru sănătatea democraţiei româneşti, guvernul tehnocrat este înjurat astăzi (din motive uşor de înţeles) de toate partidele politice. Dar şi de întreaga presa partizană. Avantajul care decurge din acest atac concertat şi concentrat este uriaş. Doar în felul acesta aflăm cu toţii care sunt adevăratele probleme ale societăţii româneşti -, probleme despre care politicienii au vorbit extrem de puţin în ultimii 25 de ani. şi pe care nu numai că nu le-au rezolvat, ci le-au agravat an de an!

Uimitor pentru unii dintre români este că, după o perioadă de dreptate socială, de prosperitate, de reforme interne, de victorii internaţionale şi de unitate naţională (în care toţi am gândit la fel, româneşte!) – elemente ce au caracterizat  activitatea prodigioasă a mult iubitului şi stimatului Cabinet Ponta -, suntem copleşiţi azi, din nou, de o avalanşă de necazuri. Iată doar două dintre ele.

Dintr-o dată, sistemul medical a intrat iarăşi în criză, descoperindu-se că o groază de produse medicale esenţiale pentru viaţa omului sunt falsificate, că directorii de spitale fură de sting, că fabricile de medicamente sunt căpuşate de proprii angajaţi, că medicii nu te operează unde trebuie dacă nu le strecori câteva salarii medii în buzunar, că majoritatea examenelor de la Medicină se cumpără şi că majoritatea profesorilor de la aceeaşi instituţie îşi ascund averile în munţi, după care ne dau sfaturi la televiziune, dar şi că simpaticii gândaci negricioşi cu antene lungi şi tremurătoare sunt fiinţele cele mai bine tratate în unităţile medicale din România. Cioloş, dă-ţi imediat demisia! Uite în ce hal ai adus sistemul sanitar românesc după doar câteva luni în funtea guvernului!  

Dar situaţia cea mai gravă o întâlnim totuşi în sistemul de pensii. Indiferent de partidul din care fac parte, politicienii sunt convinşi că seniorilor li se pregăteşte ceva rău. Dintr-o dată aflăm că sute de mii de români au ieşit la pensie înainte de vreme, după ce au frecat menta într-o întreprindere socialistă dispărută de mult, că unii asistaţi sociali trăiesc mult mai bine decât alţii care au trudit o viaţă întreagă, că statul acoperă tot mai greu sumele necesare fondurilor de pensii, pentru că tineretul muncitor a plecat din ţară, iar natalitatea a scăzut drastic, dar şi că simpaticii parlamentari cei corupţi cu antene lungi şi tremurătoare sunt, după retragerea la pensie, fiinţele cele generos plătite din România, pentru uluitoare lor lipsă de rezultate. Cioloş, dă-ţi imediat demisia! Uite unde ai adus sistemul naţional de pensii după doar şase luni de când ai venit în fruntea guvernului!

Să mai vorbim de infrastructură, care se prezintă mai rău ca în Burkina Faso? – Cioloş nefiind în stare să construiască nicio autostradă sau măcar să distrugă una în ultimele şase luni de zile? De învăţământ, cel mai prăfuit din Europa? – Ciolos nefiind capabil să înfiinţeze vreo universitate mai  valoroasă ori mai veche decât Oxford? De cultură, puţinele noastre monumente continuând să se prăbuşească peste trecători? – Cioloş nedorind să refacă niciunul dintre sutele de centre istorice distruse de comunişti? De curăţenie, trebuind să vină soldaţii americani ca să ne strângă gunoaiele din oraşe? – Cioloş făcându-se că nu vede mizeria din jur şi nici jignirea teribilă adusă poporului român de o armată imperialistă?

În realitate, fără vreo vină, dar şi fără prea multe idei în acest context infecţios creat, în ultimii 25 de ani, de o clasă politică penală, guvernul tehnocrat pare a juca după reguli pe care nu le pricepe nimeni. Ce vor de fapt tehnocraţii, dacă nu propun soluţii? Spre ce se îndreaptă, dacă nu ne dezvăluie o foaie de parcurs? Cine sunt vinovaţii, dacă nu ni-i dezvăluie pe impostorii cocoţaţi în funcţiile de decizie? Există în societatea românească un buboi care devine din ce în ce mai roşu.