Legea garantării baronilor locali

Se apropie termenul limită de un an până la care mai poate fi modificată legislaţia referitoare la alegerile locale din iunie 2016. Pe lângă DNA, legislaţia electorală poate deveni un instrument util în controlul baronilor locali, prin blocarea perpetuării lor în funcţii de către un electorat activ şi dornic de schimbare. PSD şi PNL dovedesc însă că sunt cot la cot, gând la gând, interesate să-şi securizeze la maximum riscul de a-şi vedea destabilizate reţelele locale de putere prin jocul imprevizibil al unor alegeri cu adevărat reprezentative şi deschise. Stă mărturie varianta legii alegerilor locale adoptată în Senat cu 114 voturi „pentru” şi doar 3 voturi „împotrivă”, care prevede primari aleşi dintr-un singur tur şi preşedinţi de consilii judeţene aleşi dintre consilierii judeţeni. Pe deasupra, şeful CJ poate fi revocat cu votul a două treimi din numărul consilierilor, probabil la semnalul partidului ajuns la guvernare, făcând o regulă din cumpărarea traseiştilor şi negocierile netransparente pentru putere.

Avem, aşadar, în loc de o deschidere, o închidere a clasei politice, o involuţie la parametrii cei mai importanţi ai jocului politic, o batjocură a principiului reprezentativităţii.

Ţara riscă să se umple numai cu primari realeşi cu 20%. Este extrem de greu din postura de challanger să te baţi cu unul în funcţie care controlează panotajul, oferă cu duiumul pomeni şi gratuităţi din bani publici pentru categorii captive şi defavorizate, distribuie contractele pe bani publici şi are în jurul lui cartelurile de afaceri. Şansa de spargere a monopolului partidelor existente, succesul partidelor înfiinţate cu trei membri rămâne o mare iluzie, atât timp cât pragul electoral rămâne acelaşi, iar independenţii sunt complet defavorizaţi. A dispărut varianta discutată la un moment de a oferi posibilitatea personalităţilor neînregimentate şi figurilor civice locale să pătrundă şi să pună presiune pe rescrierea regulilor guvernării locale. Poporul este ţinut la distanţă de maşina de producere în serie a baronilor, iar rolul sancţionator al majorităţii îndepărtat.

Dintr-o ficţiune proastă, legea alegerilor locale se concretizează într-o formulă de coşmar. PSD şi PNL au aşteptat să se stingă avântul civic înregistrat la 16 noiembrie şi livrează chintesenţa batjocurii electoratului, o lege redactată să prezerve puterea. Şi mai grav este că nu există vreun fel de opoziţie. Partidele s-au pus de acord să-şi conserve oligopolul, dar însuşi preşedintele Klaus Iohannis „salută evenimentul”. Este absentul de la Cotroceni convins că formula convenită de partide respectă interesele electoratulului?

Tacit, de ceva timp, Iohannis s-a înscris într-o paradigmă a abjurării valului de aşteptare care l-a propulsat în funcţie. De pildă, nu are nici un fel de reacţie la anunţul premierului Victor Ponta că a rezolvat „problema votului din diaspora” prin înscrierea obligatorie a alegătorilor pe liste cu şase luni înainte. Adică, Iohannis îşi vede susţinătorii care au stat la cozile kilometrice puşi să mai facă un drum la ambasade înaintea scrutinului! Să mai piardă o zi, să mai fie încă odată umiliţi! Ne întrebăm cum vor reacţiona la bătaia asta de joc sutele de mii de români care l-au aclamat pe Iohannis şi care ar vrea vot prin corespondenţă. Cert este că un preşedinte ar trebui să fie nervos, dacă nu de-a dreptul furios pentru ceea ce se întâmplă. Înaintea lui, alţii au gândit la fel, închizând ochii la falia construită cu bună ştiinţă între popor şi aleşi. Până le-a explodat în faţă.