Sfârşitul tentaţiilor

Revenirea teatrală la Guvern a premierului Ponta, în cârje şi cu barbă, a pus într-un con de umbră ultima zi de mandat a „omului interesului naţional”. Premierul Gabriel Oprea şi-a sfârşit interimatul realmente apoteotic, anunţând o intempestivă dublare sau triplare a salariilor demnitarilor. Atât de presantă, încât a găsit nimerit să o facă prin ordonanţă de urgenţă.

Motivaţiile se înşiră, desigur, într-o logică strâmbă. „A fost tăiat apetitul celor care muncesc în sistem să îşi completeze venitul cu alţi bani". Măsura, vasăzică, serveşte tot naţiunii. Îi ferim pe demnitari de tentaţia corupţiei şi pe noi de lăcomia lor! Te şi miri de simplitatea acestei tehnici de potenţare a virtuţilor demnitarilor. Deci, nu mai avem nevoie de Grupul de rugăciune din Parlament şi nici de ungeri cu mir, fiindcă se poate calma ispita doar cu salarii? Prin această nouă terapie, ne asigură  preşedintele Klaus Iohannis, am scăpat şi de „populism”. Două dintr-o lovitură şi, posibil, să fie doar bazele unei noi teoreme: cinstea va creşte proporţional cu salariul! Pe viitor, nu doar că am inventat soluţia curăţeniei în politică, ci şi a trimiterii procurorilor DNA în şomaj tehnic.

Dacă n-am şti că demnitarii prinşi la furat n-au făcut-o „din sărăcie” ori „din nevoie”, ci dintr-o mentalitate denaturată şi perdiţie morală, am crede că salariile mici sunt unica piedică în calea occidentalizării României şi a nevoii de a fi administrată competent. În orice caz, dacă soluţia descurajării micii şi marii corupţii este creşterea salariilor, de ce Guvernul nu a început cu triplarea lor pentru medici? Sau cu dublarea lefurilor profesorilor, să nu-i mai vedem „tentaţi” la bac de câţiva „eneşti”? Ceea ce nu poate explica Guvernul este necesitatea creşterii veniturilor demnitarilor peste noapte, prin proceduri excepţionale, fără să aştepte, ca tot poporul, finalizarea noii legi a salarizării bugetarilor promisă tot de… Guvern. De unde paradoxul: demnitarii, deşi proclamă echitatea socială, şi-au reafirmat statutul lor de bugetari privilegiaţi.

Ca motto al viitoarei legi, Oprea vorbeşte de un principiu echitabil: „fiecare angajat la stat să primească un salariu corect în raport cu munca şi responsabilităţile sale". Oprea nu a argumentat cu singurul criteriu care contează: cel economic. Creşterile, dacă vor putea fi aplicate, fie şi pentru o perioadă, ţin de utopie şi dezastru în egală măsură. Utopie, pentru că „salariul corect” la stat nu s-a inventat nicăieri (nici măcar grecii n-au ajuns la un asemenea stagiu himeric, deşi s-au chinuit câteva decenii) şi dezastru bugetar, fiindcă deficitele estimate (2% din PIB la primă vedere) trimit automat în criză o ţară care, oricum, trăieşte pe credit. Nu numai că nu s-a înţeles nimic din experienţa anului 2008, dar puterea este dispusă, din nou, să sacrifice bunăstarea pe termen lung, ca să vândă iluzia prosperităţii pe termen foarte scurt. Să-i scăpăm pe bugetari de „tentaţii”, având rezultatele economice actuale, are un cost prea mare: „tentaţia” de a repeta tragedia greacă.