Trei fete, un student şi un studiu

Sceneta are loc în autobuz, pe sensul dinspre Păcurari spre Fundaţie. În staţia de la Petru Poni urcă, strecurând-se printre uşile care dau să se închidă, trei fete de etnie romă. Pentru cei care folosesc des traseul 46, înfăţişarea copilelor e cât se poate de familiară. Ştiu la ce vă gândiţi, dar, cel puţin în această poveste, fetele nu se împing "random" printre călători. E ora prânzului aşa că cele trei domnişoare sparg de zor seminţe, proptite în uşa din mijlocul autobuzului. Un tânăr, student probabil, le roagă politicos să nu mai arunce cojile pe jos. "Nu-i frumos", le atrage atenţia, cu calm şi cu zâmbetul pe buze. Fetele încep să râdă, se izbesc unele în altele, ba una chiar reacţionează oficial: "Lasa-ne nene, aşa mâncăm, noi, ţiganii!". Şi totuşi, miracolul se produce. "Purtătoarea de cuvânt" scoate o pungă din buzunar pe care le-o întinde şi celorlalte două. Până când sceneta se va fi încheiat, nici o coajă nu mai atinge podeaua autobuzului. Din păcate, povestea nu are happy end. Vizibil afectată de înfrângerea suferită, purtătoarea de cuvânt întreabă în zeflemea o doamnă de unde şi-a cumpărat ochelarii. "Ce frumoşi sunt, vreau şi eu". Până aici le-a fost. Autobuzul îşi găseşte pe loc mai mulţi reprezentaţi, toţi trecuţi de prima tinereţe, care le pun la punct pe tinerele domniţe. O femeie pe la 50 de ani este de departe cea mai vocală. Dar cuvintele ei, ca şi ai celorlalţi avocaţi pierduţi prin trafic, nu pot fi reproduse într-un text de ziar. Aşa vorbim, noi, românii! Spre uşurarea tuturor, la Blocuri Păcurari, fetele coboară. Cobor şi eu din autobuz în Târgul Cucului, aflat încă sub impresia scenetei. Pe drumul spre redacţia din Bucşinescu mă frământă câteva întrebări. De ce tocmai un tânăr s-a găsit să le atragă atenţia? De ce copilele s-au conformat? A contat că le-a rugat frumos? Că le-a zâmbit? Să le fi fost teamă de el? Nu prea cred. Erau, după cum am amintit, figuri mult mai ameninţătoare în autobuz. De unde reacţia plină de ură a persoanelor mai în vârstă? Am dreptul să spun că tinerii din ziua de azi sunt mai bine crescuţi? Dispune noua generaţie de o inteligenţă emoţională superioară şi de un spirit civic, parcă din filmele americane?

Şi cine-mi dă dreptul să generalizez, după un episod banal petrecut în autobuz? Cu această întrebare deschid calculatorul redacţiei, şi, ce să vezi? Pe site-ul hotnews.ro tocmai este publicat un studiu realizat de psihologii clujeni de la Universitatea Babeş-Bolyai, cu tema "Psihologia poporului român". Concluziile cercetării sunt greu de digerat pentru cei crescuţi cu mitul excepţionalismului românesc. Potrivit studiului, caracteristica centrală a românilor este neîncrederea în semeni. De aici derivă o naţiune cu indivizi neprietenoşi şi prea puţin ospitalieri. Mai grav, românilor le lipseşte cu desăvârşire spiritul civic şi sunt interesaţi doar formal de binele general. Ba chiar şi interesul pentru binele cunoscuţilor ascunde o doză importantă de ipocrizie. Există însă, sugerează cercetătorii, şi o veste bună. La umbra unei Românii "înfricoşate" de celălalt, prinde muguri o nouă generaţie (20-30 de ani). O generaţie dezinhibată, eliberată de clişee, deschisă la dialog cu "duşmanul" şi cu un interes nesimulat pentru binele comun. Şi uite cum, întrebările mele au găsit răspuns.