Trucuri mici pentru încălzirea corpului în zilele geroase de iarnă

Chiar dacă de Crăciun nu am avut zăpadă şi în ianuarie aveam temperaturi de primăvară, iarna nu i-a dezamăgit pe cei care o aşteptau. Câmpurile sunt acoperite de mantia groasă de nea, copacii sunt aplecaţi de greutatea pufoasă iar viruşii sunt sufocaţi de temperaturile foarte joase. Şi cum nu putem sta pitiţi la căldură până când primăvara îşi face apariţia, temperaturile reci de afară trebuie compensate cu ceva la intrarea în casă, fie după o zi de muncă, o plimbare sau o zbenguială la săniuş. Dar ne putem bucurăm de ziua de iarnă stând la fereastră cu o cană cu „ceva“ fierbinte în mână. Acel „ceva fierbinte“ poate fi o cafea aromată cu lapte sau o picătură de coniac, o ciocolată caldă, un ceai, un vin fiert sau o supă. Şi ca iarnă să fie mai frumoasă acel „ceva fierbinte“ are nevoie de o un pic de dragoste atunci când e pregătit ca să ţină răceală departe de cei dragi. Iar asta nu îi putem adăuga dacă răsturnăm un plic sinte­tic în cana peste care punem apă fierbinte.

Ceai cald pentru zile reci

Ceaiul, fie el preparat că infuzie sau fiert, are nevoie să stea puţin, să se odihnească pentru a primi toată binecuvântarea plantelor. Plantele ar putea fi floare de soc cu efect antifebril, floare de salcâm care e liniştitoare atât pentru sistemul nervos dar şi pentru cel respirator, muguri de brad sau floare de cimbrişor care fluidizează mucoasele ajutând nasul şi sistemul respirator în contactul cu frigul, trei fraţi pătaţi cu un rol puternic în imunitate, urzica ca tonic general, pătlagina îngustă pentru vasele de sânge sau ceva aromat cum e levănţică cu efect tonic şi relaxant, iasomia că tonic sufletesc, floarea de tei pentru relaxare sau petale de trandafir pentru după-amiezi mai romantice.

Cacao şi vin fiert pentru gerurile iernii

O ciocolată caldă de casă sau o cană de cafea mai slabă aromată cu scorţişoară, coajă de lămâie sau puţin coniac vă da o stare de bine şi confort mai ales dacă o savuram privind iarna de la căldură.
Sau o cană de vin fiert cu scorţişoară, piper boabe şi adaos de zahăr sau miere de albine după gust, fiert la foc mic până când spumaă se ridică gata să murdărească aragazul ne va ţine răceală la distanţă şi va completa o seară rece de iarnă alături de o carte sau un film bun.

Supă de legume pentru suflet

Tot ceva fierbinte de iarnă, dar care implică mai mult timp e supa. Fie că este clară sau cremă, cu carne sau cu legume, cu găluşte sau cu tăiţei, o supă fierbinte cu mult piper e un balsam atât pentru trup dar şi pentru suflet. Nu e nevoie decât de un morcov, o ceapă mare, un păstarnac, o rădăcină de pătrunjel şi eventual o ţelina mică care să fiarbă într-o crăticioara cu apă cu sau fără carne (piept de pui, un os sau cubuleţe de carne de vită) indiferent dacă sunt tăiate mărunt sau lăsate întregi, pentru jumătate de oră. La final putem scoate legumele de tot (dacă sunt întregi), le putem trece prin blender cu puţină zeamă sau le putem lăsa în oală. Indiferent cum preferăm legumele punem sare după gust, o mână de orez sau tăiţei sau putem arunca câteva găluşte de gris, un pic de pătrunjel tocat (uscat, congelat sau verde) şi avem o supă fierbinte şi aromată numai bună pentru copii veniţi de la sanie sau de la şcoală.

Pentru tăiţeii de casă se pune într-un castron o mână de făină, un praf de sare şi un ou. Dacă vrem să iasă un pic mai mulţi adăugăm şi apă cam câtă intră în coaja de ou. Că variante putem pune două ouă sau doar apă. Frământăm un aluat tare, despăriţm în două sau mai multe (dacă punem mai mult de un ou) şi întindem foi subţiri. Le punem una peste alta separate de faină presărată din belşug. Mai întindem un pic împreună apoi le facem sul şi tăiem cu un cuţit bine ascuţit tăiţei mărunţi. Ca să iasă uniformi ca lungime în loc să rulăm foile le tăiem fâşii egale şi le punem unele peste altele înainte de a tăia tăiţeii transversal. Tăiţeii se pot usca şi păstra în recipiente închise (borcane sau cutii cu capac) până la trei luni şi apoi folosi. Indiferent dacă sunt proaspeţi sau uscaţi îi cernem înainte de a-i pune în oală pentru a înlătura excesul de faină.

Pentru găluştele de gris, batem un albuş de ou spumă, adăugăm o lingură de apă, un praf de sare şi gris în ploaie până obţinem un aluat moale ca de clătite. Gălbenuşul va fi incorporate după ce am adăugat tot grisul. Îl lăsăm să se odihnească cam 10-15 min timp în care grisul se umflă. Dacă aluatul încă curge mai punem un pic de gris dar dacă stă în linguriţă, luăm cu linguriţa găluştele şi le dăm drumul în supă care clocoteşte. Se poate pune şi un sfert pacheţel de praf de copt pentru siguranţă, ca să iasă pufoase.

Pentru un gust mai bogat se poate pune în supă câteva linguri de ulei de măsline, sau un cub de unt iar în cană câte o linguriţă de smântână.

Supe fierbinţi cu găluşte

O supă bogată şi cu conţinut ridicat de vitamine e supa de roşii. Pe lângă legumele menţionate care se scot sau se fac crema mai e nevoie de un borcan de roşii în suc de roşii (roşii pe care le trecem prin blender fără coajă împreună cu celelalte legume) sau suc de roşii pe care îl adăugăm când restul legumelor sunt fierte şi pasate. La supa de roşii punem orez sau găluşte de brânză, ulei de măsline şi un pic de busuioc sau oregano şi câţiva căţei de usturoi tăiaţi.

Pentru găluştele de brânză avem nevoie de 100 gr brânză de vaci pe care o amestecăm cu un ou, sare, puţin pesmet sau gris sau făină albă cât să se ţină aluatul ca să se formeze găluştele. Se pot fierb separat în apă clocotită (şi care rămân se pot mânca fierbinţi cu dulceaţă, miere sau zahăr) şi se pun doar câteva în cana de supă peste care se toarnă supa. Găluştele se pot fierbe şi direct în supa de roşii.

Cum să ne încălzim picioarele reci?

Şi dacă am intrat în casă cu picioarele reci, până fierbe supa, se înfierbântă apă (până clocoteşte) şi se toarnă într-un lighean în care am pus câteva mâini bune de sare grunjoasă, de preferat cea de murături, şi ţinem picioarele deasupra aburului care iese iar pe măsură ce se răceşte încercăm să atingem apa, apoi să scufundăm picioarele cât putem suporta. E posibil să fiţi surprinşi cât de fierbinte pot suporta picioarele îngheţate. Dacă se preferă baia fierbinte sau duşurile fierbinţi e bine să se lenevească un pic în aburul cald din baie înainte de a intra sub duş sau în cadă şi să se mărească treptat temperatura apei.

Mici trucuri pentru a aduce căldura în corp

Şi tot pentru o stare de bine, chiar dacă în casa este cald, se încălzeşte o cărămidă, de preferat refractară, în cuptor, se înveleşte într-un prosop şi se poziţionează în pat. Fie o să poposească la picioare dacă acestea sunt reci, fie prin zona spatelui dacă hăinuţa a fost mai scurtă sau dacă poziţia a lăsat spatele să se răcească, sau la doamne chiar în zona burticii. În lipsa cărămizii se poate umple o sticlă cu apă fierbinte sau un săculeţ de bumbac cu seminţe de porumb, sâmburi de cireşe sau sare grunjoasa sau chiar nisip, săculeţ care se încălzeşte în cuptor şi se pune pe articulaţiile dureroase. Tot pentru articulaţii dureroase se poate face o bandă din pânză, dacă se poate pânza de casă din în sau cânepă, dacă nu, prosop de bumbac, îmbibată cu ceară topită. Pânza astfel pregătită se poate păstra ani de zile în casă pentru a se folosi la nevoie. Aceasta rece devine rigidă dar se încălzeşte pe calorifer – în cuptor s-ar topi -, sau în apropierea altei surse calde până se înmoaie şi se înfăşoară pe articulaţia dureroasă sau se poate pune pe piept pentru a calma tusea sau pe fruntea dureroasă de la sinuzită.
Indiferent ce soluţie caldă preferaţi în casă, la ieşirea din casa îmbrăcaţi-vă bine, cu şosete groase, fular, căciulă şi mănuşi pentru a vă proteja de frig nu doar pentru că usucă pielea şi accelerează îmbătrânirea dar şi pentru că sănătatea se pierde uşor şi se recucereşte foarte greu.

Corina BENESCU, Briţcani – Neamţ