Autostrada? Ghinion: 13 ani iresponsabili

De ce nu vom putea avea autostradă peste munţi, de la Iaşi spre Vest, în mai puţin de 10 ani de acum încolo, aşa cum tot mai multe voci avizate o spun acum pe şleau? Are legătură cu iresponsabilitatea, în sensul ei de a nu da socoteală niciodată nimănui, indiferent cine te plăteşte şi de unde. Da, a clasei politice, indiferent de culoarea ei. În primul rând. Dar şi a noastră, a tuturor celor care mergem sau nu la vot. Indiferent pe cine votăm…

Iată şi de ce! Să le luăm pe rând.

Într-un interviu recent, şi într-un context în care critica lipsa investiţiilor majore în infrastructură din programul guvernelor PSD din ultimii ani, consiliera pe probleme economice a fostului premier Emil Boc, Andreea Paul Vass, un personaj de a cărei competenţă în domeniu pare că nu trebuie să ne îndoim, a fost întrebată direct de ce astfel de programe nu a avut nici guvernul PDL. De o sinceritate debordantă, poate şi urmare a faptului că acum Andreea Paul (Vass?) nu mai este implicată politic, activând în zona ONG, aceasta a oferit câteva explicaţii pe cât de sincere, pe atât de halucinante. Spunea că o autostradă este o investiţie imensă, de miliarde bune de euro, pe care îi aloci acum, dar pentru care vei vedea rezultate peste 10-15 ani. Iar politicienii români, care rar au capacitatea de a vedea, atunci când alocă bani, dincolo de anul viitor, de alegerile de peste doi ani, şi în cazuri rare peste 4 ani, cât durează un mandat, nu au fost şi nu vor fi prea curând dispuşi să facă sacrificii politice pentru astfel de beneficii pentru cine ştie când. Mai bine măreşti pensii, salarii etc.: votul vine la sigur. A, că erau sacrificii pentru popor, pentru masa amorfă de alegători? Dar asta ce conta, câtă vreme beneficii electorale nu vin în mod direct. Şi, recunoştea Andreea Paul, nici Emil Boc, perceput în general ca politicianul ce a avut cea mai mare capacitate de a se sacrifica politic pentru interese mai largi, aşadar nici el, sau partidul său, nu au făcut un astfel de sacrificiu. Nu au putut, spune fosta consilieră. Pe scurt, avem politicieni care nu vor să pună un ban deoparte acum, ca să se mute peste 10 ani de la garsonieră la casă, câtă vreme există şi varianta plecării mâine într-o vacanţă exotică de o săptămână, cu aceeaşi bani. Bun, dar oare noi, cei care îi votăm pe aceşti politicieni, în ce măsură suntem altfel?

Un alt aspect: cum putem numi acţiune responsabilă din partea celor ce au recepţionat documentul, sau care l-au plătit din bani publici la acea vreme, ne referim la acel studiu de fezabilitate vechi pentru autostrada Iaşi – Târgu Mureş care preconiza că această arteră să treacă efectiv prin mijlocul unei localităţi? Asta ca un mic amănunt, legat de inadecvarea temporală; în fapt, un studiu depăşit total, ieftin şi prost, doar de uz electoral imediat, care prevedea costuri pentru A8 absolut fabuloase, de aproape 10 miliarde de euro. Are legătură cu acelaşi studiu fantomă care prevedea ca autostrada să treacă prin aproape zece tuneluri numai în zona Iaşului. Şi care ar fi ridicat costurile de execuţie (bani în privinţa cărora nu-şi făcea însă nimeni vreo iluzie că pot fi vreodată alocaţi) la aproape un miliard de euro numai aici. Bătaie crasă de joc. Şi de alegători, dar şi de acei bani, puţini în raport cu ce nevoi ar fi fost, care se plăteau totuşi pe acele studii despre care ştia toată lumea că sunt doar de uz politic.

Doar ca să vă faceţi o idee despre amploarea lucrului făcut în derâdere, iresponsabil: acum 13 ani, în 2007, s-a făcut primul demers concret pentru A8, un studiu de prefezabilitate de 0,8 mil. euro. Apoi un studiu de fezabilitate, pentru tot traseul A8, de circa 3,6 mil. euro. Ei bine, doar pentru actualizarea acelui studiu s-au alocat acum, în mod puţin mai responsabil, o sumă mai mult decât dublă, spre 8 mil. euro. Sumă despre care specialiştii neguvernamentali spun oricum că e tot în derâdere, că aceasta nu va putea atrage niciodată proiectanţi serioşi, şi că astfel proiectul va rămâne ani buni tot blocat, prin neseriozitatea abordării şi prin costurile lui, ce vor ieşi uriaşe urmare a studiului ieftin, prost, slab.

În sfârşit, un al treilea aspect: cel pur politic.

E suficient să te uiţi cu o minimă bună credinţă pe hartă ca să îţi dai seama imediat că cea mai bună legătură a Moldovei cu Occidentul ar fi A8. Vedem însă cu ochiul liber că Iaşul nu a avut şi nu are efectiv politicieni influenţi la Bucureşti, indiferent de guvernare. Din acest motiv, deşi A8 e singurul traseu inclus în masterplanul de transport, şi singurul din zonă care face parte din reţeaua europeană de transport TEN-T, prioritară deci la finanţare, au apărut în zonă concurenţi absolut redutabili, bazaţi doar pe influenţa de partid, dar fără nicio legătură cu cerinţele europene în domeniu. Gh. Flutur, lider influent în guvernarea actuală, vrea Autostrada Nordului, Suceava – Satu Mare – Halmeu. La ce le-ar folosi autostrada asta vasluienilor, vrâncenilor sau băcăuanilor ce vor să plece spre vest? Ei, dar parcă asta îl interesează pe Flutur. La Bacău, influentul lider PSD Dragoş Benea aproape că a reuşit să echilibreze balanţa pentru fantomatica A13, Bacău – Braşov. La ce le-ar folosi ruta asta botoşănenilor, sucevenilor, ieşenilor care vor să meargă spre Vest? Asta, evident, e ultima întrebare pe care şi-o pune Benea…

Şi, în sfârşit, un argument logistic. Vedem cu toţii în trafic, unde sute, mii de şoferi circulă de parcă ar fi pe viaţă şi pe moarte, că o mare parte dintre noi nu dăm doi bani pe vieţile noastre: avem cei mai iresponsabili şoferi din UE, pe cele mai proaste şosele din UE. De ce ar da politicienii, pe aceleaşi vieţi, mai mult de aceşti doi bani?

Ajungem, iată, la întrebarea care a făcut mare carieră în 2006, pusă de Radu Berceanu, ministrul Transporturilor pe atunci: „Da’ ce le trebuie, bă, moldovenilor ălora autostradă? Ce să facă cu ea?”

Suntem în an electoral, campania se apropie: nu-i slăbiţi deloc pe cei ce vă cer votul! Reţineţi argumentele de mai sus, şi întrebaţi-i franc: cum veţi face autostrada, domnule? Altfel, vorba lui Berceanu: chiar aşa, ce să facem cu ea?