Dr. Cristina Ștefana Szabo, medic specialist Gastroente­rologie, Arcadia:

„Boala de reflux gastro-esofagian este reprezentată de simptomele determinate de refluxul unei părți din conținutul stomacului în esofag. În mod normal, între esofag și stomac se găsește un inel muscular numit sfincter esofagian inferior (SEI), care se relaxează atunci când are loc înghițirea alimentelor și se contractă imediat după ce acestea au ajuns în stomac. Dacă nu se contractă suficient de puternic sau se relaxează prea devreme, atunci conținutul acid al stomacului ajunge în esofag și determină simptome de arsură. Refluxul poate avea loc fiziologic, la persoanele sănătoase, fără să producă simptome persistente sau alte modificări locale. Conținutul gastric refluat este repede îndepărtat prin înghițirea salivei, prin gravitație și prin contracția mușchilor esofagului, care curață esofagul. Dacă aceste mecanisme sunt depășite și simptomele sunt frecvente (săptămânale), atunci avem de-a face cu o boală de reflux.

Cea mai frecventă cauză este hernia hiatală. Refluxul gastro-esofagian poate fi determinat de orice creștere în presiunea din abdomen (tuse, centura prea strânsă, ascita, constipație), după intervenții chirurgicale, la diabetici, obezi, fumători, în sarcină, după consum de anumite alimente (grăsimi, băuturi carbogazoase) sau medicamente care scad tonusul sfincterului esofagian și întârzie evacuarea gastrică.

Simptomele tipice sunt arsura retrosternală (pirozis) și regurgitațiile acide.

Complicațiile bolii de reflux gastro-esofagian în sfera digestivă sunt reprezentate de inflamația esofagului, stenoze esofagiene, esofag Barrett.

La pacienții cu simptome tipice, diagnosticul se face clinic. Dacă însă prezintă simptome atipice, au semne de alarmă sau nu răspund la tratamentul medicamentos, atunci se continuă investigațiile.

Endoscopia digestivă superioară este procedura cea mai utilizată la pacienții cu boală de reflux gastro-esofagian.

Examenul radiologic baritat are o valoare redusă, dar poate pune în evidență o hernie hiatală, o stenoză esofagiană sau stază gastrică. Monitorizarea ph-ului acid sau manometria se fac numai în cazuri atent selecționate, pentru diagnosticul diferențial la pacienții cu manifestări atipice.

Cea mai importantă măsură terapeutică este modificarea stilului de viață. Tratamentul medicamentos e reprezentat, în formele ușoare de boală, de antiacide. Inhibitorii pompei de proton, medicamente care inhibă secreția acidă gastrică, sunt printre cele mai folosite în cazul acestei afecțiuni. Blocanții receptorilor histaminici H2 au efect antisecretor superior antiacidelor, dar inferior inhibitorilor pompei de proton. Alte medicamente care se pot asocia sunt prokineticele, medicamente care stimulează mișcarea esofagului și stomacului.

Tratamentul chirurgical se adresează de obicei complicațiilor bolii de reflux gastro-esofagian, pacienților cu simptome severe care nu răspund la tratamentul corect urmat sau care au o hernie hiatală voluminoasă.

Având în vedere posibilele complicații, precum și schimbările pe care boala de reflux gastro-esofagian le aduce în viața de zi cu zi prin simptomele care o caracterizează, un control medical se impune. Pentru programări, pacienții au la dispoziție numărul 0232.920, Call Center Arcadia“.