Centralismul e antinaţional

Funcţionăm într-o paradigmă administrativă nefuncţională, fundată pe o viziune autoritară, fiindcă în chestiunile majore ale dezvoltării comunităţilor locale, oraşelor sau regiunilor se decide „la centru“. Într-un mod destul de limpede, democraţia şi centralismul sunt în contradicţie. Edili aleşi prin vot democratic, având în spate un mandat primit din partea comunităţilor pe anumite programe, sunt blocaţi de voinţa centrului, care condiţionează, ignoră ori impune variante contrare intereselor regionale. A se vedea, de exemplu, cu câtă obstinaţie dictează Guvernul condiţionalităţi de finanţare prin PPP în cazul autostrăzii Iaşi-Târgu Mureş, zădărnicind proiectul.

În aceste condiţii, apariţia Alianţei Vestului – Cluj-Napoca-Oradea-Arad-Timişoara, la care şi-au anunţat intenţia de aderare alte oraşe din vest – reprezintă o încercare curajoasă de emancipare faţă de un centru care se afundă în autoritarism politic, birocraţie infernală, clientelism şi incompetenţă. Iniţiativa, menită să confere o autonomie financiară şi o libertate de mişcare crescută autorităţilor locale din vest, îşi propune să atragă fonduri europene în exerciţiul financiar 2021-2017 prin ITI – investiţia teritorială integrată, practic pentru proiecte regionale. Fiecare primărie în parte nu s-ar putea califica, însă împreună au şanse să construiască autostrăzi, spitale, linii ferate pentru trenuri de mare viteză, proiecte pe care Bucureştiul nu ştie, nu poate sau, mai bine spus, nu vrea să le facă.

Guvernul PSD-ALDE evită să contracteze fonduri europene pentru că sunt greu de fraudat. Preferă să nu aplice. Spitalele regionale sunt amânate, cererile de finanţare pentru marea infrastructură nu există, deşi invitaţiile de la Bruxelles curg una după alta. În locul fondurilor europene, baronii PSD sunt satisfăcuţi cu banii uşor de fraudat ai Ministerului Dezvoltării. În feudele sărăciei şi subdezvoltării, în comunităţile şi oraşele administrate de baronii PSD după reguli fanariote, centralismul este unica formulă organizatorică dezirabilă. Banii veniţi pe filieră politică ajung în conturile firmelor prietene, sunt cheltuiţi pe lucrări de o calitate deplorabilă şi complet nejustificate fiindcă nu rezolvă nimic din ceea ce ţine de dezvoltare durabilă.

Provocarea lansată de Alianţa Vestului pune în oglindă incapacitatea baronetului PSD de a imagina şi de a aplica o viziune de dezvoltare pentru comunităţi. Nu întâmplător, de aici apar şi cele mai odioase acuzaţii privind „separatismul“ sau „secesiunea teritorială“ pe care o vizează vestul. Din mlaştina centralistă, plină de nepotism, mafie, interese nelegitime, căpuşată de corupţie, dinspre reţeaua de baroni se lansează tema „patriei în pericol“, a ţărişoarei care se „rupe“, se face pulbere, dacă ardelenilor li s-ar permite libertatea financiară sprijinită de UE. Cu alte cuvinte, ne spun trâmbiţele centralismului, dacă unii sunt mai capabili şi dedicaţi comunităţilor, nu doar puşi pe furat şi vopsit gardurile în tricolor, s-ar pune în pericol unirea de la 1918! Paradox al celor care mai cred că centralismul e cea mai fericită expresie a „statului naţional-unitar“.

Liviu Dragnea a sesizat exact în Alianţa Vestului pericolul contestării modelului politic şi administrativ al cărui produs abominabil este el însuşi. Prin urmare, ca să-i blocheze atractivitatea, a promis rapid 10 miliarde de euro administraţiilor locale. El, şeful baronilor, nu pare deloc dispus să lase cale liberă unui model concurenţial faţă de etatismul teleormănean. Centralismul sufocă energiile ţării, blochează regiunile. Centralismul e, în acest caz, antinaţional.