Despre cum să scapi de interviul de angajare

Iată aşadar metoda infailibilă. După ce aţi ascultat tot ce era de ascultat şi aţi răspuns la toate întrebările care vi s-au pus, întrebaţi facă firma/ organizaţia/ instituţia are un cod de etică. În cazul în care firma este o filială a unei firme străine, întrebaţi dacă există un cod de etică în limba română.

Nu întrebaţi ce prevede respectivul cod, e superfluu. Întrebaţi doar dacă există unul în limba română.

Dacă prin absurd veţi primi un răspuns afirmativ, întrebaţi dacă firma/ organizaţia/ instituţia are un ofiţer de conformitate. În cazul unei firme/ organizaţii/ instituţii care e o filială locală a unei firme/ organizaţii/ instituţii din străinătate, întrebaţi dacă are un ofiţer de conformitate în România. Cel de la New York, Berlin, Mexico City sau Atena e irelevant.

Nu întrebaţi nimic despre departamentul de integritate, indiferent cum s-ar numi el. E superfluu. Întrebaţi doar de ofiţerul de conformitate din România.

Dacă, prin absurdul absurdului, veţi primi şi de această dată un răspuns pozitiv, întrebaţi când a avut loc cea mai recentă consultare cu angajaţii (e o directivă europeană care prevede asta) şi ce funcţie ocupă delegatul angajaţilor.

Dacă, prin cel mai absurd dintre absurdurile posibile, consultarea a avut loc cel mai târziu în semestrul anterior şi delegatul nu e vreun director, priviţi adânc în ochii interlocutorului şi întrebaţi despre cultura organizaţională.

Nu întrebaţi despre viziune şi valori, astea probabil sunt scoase din burtă de directorul de marketing, deci sunt irelevante. Întrebaţi doar dacă e o organizaţie verticală sau orizontală şi dacă e închisă sau deschisă.

Ciuliţi bine urechile dacă vi se spune de extraordinarele relaţii de prietenie dintre angajaţi şi despre cât de sudat e "colectivul". De regulă, ăsta e semn rău. În toate organizaţiile abuzive apare, ca reacţie la abuzuri, o prietenie intensă între angajaţii-victime.

Dacă totuşi, prin imposibil – fiindcă am depăşit de mult graniţele celui mai absurd dintre absurduri – vi se spune şi că firma/ organizaţia/ instituţia are o cultură deschisă şi e organizată mai degrabă pe orizontală, sunteţi pierdut. Va trebui să acceptaţi cu demnitate inacceptabilul şi să suportaţi insuportabilul – şi să vă angajaţi. Fiindcă v-aţi găsit locul de muncă perfect, aţi descoperit Graalul, aţi intrat în posesia kwanului.

Dacă însă nu aveţi un asemenea ghinion cosmic şi lucrurile se clarifică imediat chiar de la prima întrebare, cea despre codul de etică în limba română, sau cel mult de la a doua, veţi deveni un înţelept. Veţi înţelege de ce 90% din firmele, organizaţiile şi instituţiile din România sunt nefrecventabile. Da, chiar şi faimoasele ONG-uri care dau altora lecţii privind politicile de integritate.

Iar din restul de 10%, marea majoritate sunt cel mult semi-frecventabile.

Şi atunci, dacă 90% din firmele, organizaţiile şi instituţiile din România sunt nefrecventabile, căci abuzive, şi dacă ne petrecem minim 8 ore pe zi în astfel de firme, organizaţii şi instituţii, cum Dumnezeu să nu fim o naţiune de nevrotici şi de depresivi?

Pe de altă parte, dacă 90% din firmele, organizaţiile şi instituţiile din România sunt aşa cum sunt, şi dacă regulile culturale dintr-o organizaţie sunt şi reguli de selecţie, cum Dumnezeu să ne mai mirăm că liderii respectivelor firme, organizaţii şi instituţii sunt fie persoane cu grave carenţe morale, fie persoane cu probleme psihopatologice severe? Nu oricine poate fi biciuitor-şef pe o plantaţie de sclavi.

Şi cu asta sper să pun capăt şi fabulaţiilor despre "meritocraţie". Oricât de bine intenţionat ai fi, dacă fundamentul e de rahat, rezultatul nu poate fi decât maro şi urât mirositor.

Pace, deci!

P.S. Şi fiindcă am ajuns aici, poate ar merita să ne întrebăm şi de ce aproape nimeni nu pune astfel de întrebări potenţialului angajator. La urma urmei, ce spune asta despre noi?

Sorin Cucerai este traducător şi publicist