Dr. Doru Baltag, medic primar neurolog, Directorul medical al Spitalului Clinic de Recuperare Iași: ”Ar fi de preferat să îl convingeți pe soțul dvs să fie văzut de un neurolog. Epilepsia este o boală a creierului care se caracterizează prin convulsii recurente. Acestea sunt episoade scurte de mișcări involuntare, care pot implica o parte a corpului (parțial), sau întregul corp (criză generalizată).

Uneori, convulsiile sunt însoțite de pierderea conștienței și a controlului funcției intestinului sau vezicii urinare. O criză de epilepsie este periculoasă atât pentru pacient dar și pentru cei din jur. Este vorba despre posibile răniri ca urmare a căderii/pericol de accidente auto. Episoadele de convulsii sunt rezultatul descărcărilor electrice excesive dintr-un grup de celule ale creierului. Locul acestor descărcări poate fi în diferite zone ale creierului. Convulsiile pot varia de la un episod scurt de contractură a mușchilor până la convulsii severe și prelungite. Crizele pot varia, de asemenea, în funcție de frecvență, de la mai puțin de una pe an la mai multe pe zi.

Important de reținut este că o criză nu înseamnă epilepsie (mai puțin de 10% dintre persoanele din întreaga lume suferă o criză în decursul vieții). Epilepsia este definită ca având două sau mai multe crize de convulsii neprovocate.
Epilepsia este una dintre afecțiunile neurologice cele mai grave. Boala poate fi ținută sub control dacă este diagnosticată la timp și dacă este tratată adecvat. Problema o reprezintă faptul că aceste crize de epilepsie sunt de foarte multe ori confundate cu afecțiuni psihiatrice, astfel încât diagnosticul este întârziat.

În principal, cele mai importante cauze ale epilepsiei sunt: factorul genetic, aceste cazuri se manifestă înainte de vârsta de 20 de ani; afecțiuni ale creierului provocate de o tumoră cerebrală sau de un accident vascular cerebral; afecțiuni infecțioase: meningita, SIDA, encefalita virală; traumatisme craniene: loviturile suferite în urma unui accident de mașină pot fi cauza declanșării epilepsiei; cauze imune: encefalitele autoimune.

În ceea ce privește factorii declanșatori externi ai epilepsiei, aceștia sunt: somnul insuficient; febra; stresul prelungit; lumina puternică sau intermitentă pe termen lung. 

Ca simptome, pacienții pot manifesta confuzie temporară, mișcări necontrolate ale brațelor și picioarelor, pierderea conștienței, simptome psihice, cum ar fi teama, anxietatea sau senzația de deja vu.

Durata crizelor epileptice este relativ scurtă, poate fi vorba de câteva secunde sau minute şi pot apărea la intervale diferite de timp (de mai multe ori pe zi, pe săptămână sau o dată pe lună, ori de mai multe ori pe lună).

Există și varianta unor crize epileptice care se repetă fără întrerupere, când bolnavul nu își revine la starea normală. Aceasta se numește stare de rău epileptic. Crizele epileptice pot surveni atât ziua cât și în timpul somnului (crize morfeice).

Unii pacienți care suferă de epilepsie au anumite semne care îi previn că va urma o criză și anume: oboseală, nervozitate, durere de cap, tegumente palide sau roșeață facială.

Convulsiile care par să includă toate zonele creierului sunt numite convulsii generalizate. Acestea sunt de șase tipuri: absente: acest gen de crize apare adesea la copii și se manifestă prin privit în gol sau mișcări subtile ale corpului, cum ar fi clipitul ochilor sau apariția bâlbâielii și pot provoca o scurtă pierdere de conștiență; convulsii tonice care provoacă rigidizarea mușchilor spatelui, brațelor și picioarelor și pot determina căderea bolnavului; convulsii care cauzează o pierdere a controlului muscular; crize convulsive: asociate cu mișcări musculare repetate sau ritmice şi afectează de obicei gâtul, fața și brațele; crize mioclonice: apar, de obicei, ca niște bătăi ale brațelor și picioarelor; crize tonico-clonice sau convulsii majore, care pot provoca o pierdere bruscă de conștiență, rigidizare și agitare a corpului și, uneori, pierderea controlului vezicii urinare sau mușcarea limbiii.

Când crizele par să provină de la o activitate anormală într-o singură zonă a creierului, ele se numesc convulsii focale (parțiale). Se descriu crize focale fără pierderea conștienței dar cu modificări de percepție a lucrurilor, mirosului, simțului, gustului sau sunetului și crize focale cu tulburare de conștientizare în timpul cărora bolnavul privește în gol și nu răspunde sau face mișcări repetitive, cum ar fi frecarea mâinilor, mestecarea, înghițirea sau mersul în cerc sau își pierde conștiența.
Pentru stabilirea unui diagnostic de certitudine se recomandă: examen neurologic, analize de sânge, electroencefalogramă – cea care poate indica o anomalie a undelor cerebrale, chiar în lipsa convulsiilor, CT, RMN sau test PET. De ajutor pot fi și informații de tipul: ziua și ora crizei; activitatea pacientului în momentul în care a avut loc criza; dacă în timpul crizei au apărut mirosuri, sunete sau imagini; dacă pacientul era stresat; când a mâncat ultima dată înaintea crizei; dacă era nedormit și câte ore dormise în noaptea precedentă.
În plus, se testează memoria pacientului și abilitatea de gândire prin intermediul câtorva teste simple pentru a identifica zona din creier care are probleme.
Până la 70% dintre persoanele diagnosticate cu epilepsie scapă de convulsii cu utilizarea adecvată a medicamentelor recomandate. Întreruperea tratamentului anti-convulsii poate fi luată în considerare după 5 ani fără convulsii și ar trebui să ţină cont de factorii clinici, sociali și personali relevanți. O etiologie documentată a crizelor convulsive și un model electroencefalografic anormal sunt doi predictori foarte consistenți ai recurenței convulsiilor.
În ultimă instanță, tratamentul chirurgical în cazuri bine documentate poate fi o soluție benefică pentru pacienții la care medicamentele nu dau rezultatul dorit”.