În ce privește tumorile cerebrale, acestea sunt procese patologice care apar în urma multiplicării anormale de celule. Tumorile pot fi benigne sau maligne. Durerile frecvente de cap, amețelile, dificultățile de concentrare, modificările de comportament, tulburările de vorbire și parezele se numără printre principalele simptome care pot ascunde o tumoare cerebrală.

 

De cele mai multe ori, o tumoare aflată la nivelul creierului se manifestă prin dureri de cap ce nu se ameliorează cu analgezicele obișnuite, precum și prin prezența tulburărilor de vorbire și de vedere, prin afectarea auzului, amețeli, tulburări de comportament și de personalitate, dar și prin slăbirea capacității de concentrare, afectarea memoriei, convulsii, greață, somnolență și prin paralizie facială și crize epileptice.

 

După tipul celulelor, tumorile cerebrale pot fi benigne, adică cele necanceroase, dar care pot fi periculoase deoarece au tendința de a crește în dimensiune, determinând compresiuni asupra țesutului cerebral sau nervilor cranieni și există tumori maligne, adică cele canceroase, de foarte multe ori cu caracter infiltrativ, de cele mai multe ori imposibil de vindecat, scopul tratamentului chirurgical în cazul lor fiind creșterea duratei de supraviețuire și a calității vieții pacienților.

 

În cazul tumorilor cerebrale maligne, acestea se pot dezvolta primar, de la început, în creier – și ele se numesc tumori cerebrale primare, sau cancerul poate debuta în alte părți ale corpului, ajungând apoi și la creier, acestea purtând denumirea de tumori cerebrale secundare sau metastaze. Metastazele cerebrale reprezintă, de altfel, cele mai frecvente tumori cerebrale iar originea lor cel mai frecvent este reprezentata de cancerul pulmonar, de sân, digestiv, ovarian sau de piele (melanom). Dintre tumorile primare cele mai frecvente sunt, din nefericire, glioblastoamele, tumori maligne, extrem de agresive, care infiltrează creierul la mare distanță, sunt imposibil de rezecat în totalitate și care micșorează dramatic durata de supraviețuire a pacientului, în pofida tratamentului agresiv chirurgical și a celui oncologic, rar depășește 2 ani.

 

Statisticile arată că bărbații sunt mai predispuși decât femeile să facă tumori cerebrale. Orice pacient care prezintă semne de suspiciune de tipul celor enumerate mai sus ar trebui să beneficieze de un consult neurologic care să obiectiveze aceste semne prin teste specifice și să confirme apoi existența unei eventuale tumori cerebrale printr-o investigație imagistica, cea mai utilă, din punct de vedere al informațiilor oferite fiind examinarea IRM. Diagnosticul de certitudine al tipului de tumoră va fi oferit însă doar de rezultatul anatomo-patologic, deci în urma rezecției chirurgicale a tumorii sau a unei biopsii.

Tratamentul chirurgical al tumorilor cerebrale este adaptat fiecărei situații și fiecărui tip de tumoră și el poate merge de la o simplă biopsie urmată de tratament oncologic până la intervenții complexe, a căror durată poate depăși 8 ore, mai ales în cazul tumorilor benigne, a căror rezecție completă poate vindeca pacientul, dar care sunt situate frecvent în zone funcționale cerebrale sau implică nervi cranieni care trebuie respectați și salvați în cursul intervenției, pentru o calitate bună a vieții pacientului. 

 

Chirurgia tumorilor cerebrale a făcut progrese notabile, avem astăzi mijloace de a ști în timp real intraoperator, unde suntem și ce structuri întâlnim cu ajutorul unui sistem numit neuronavigație, există sisteme de monitorizare electrofiziologică pentru identificarea zonelor funcționale cerebrale și a nervilor cranieni care permit identificarea și protejarea lor în cursul intervenției, există sisteme de aspirare precisă a tumorii și sisteme de identificare a țesutului tumoral mai ales atunci când el nu se delimitează vizual, în microscopia uzuală, de creier, există microscoape performante și chirurgi cu experiență în microchirurgie. 

 

Putem astăzi îndepărta tumorile cerebrale în condiții de siguranță și performanță superpozabile celor care există în orice colț civilizat al lumii. Este foarte importantă, însă, depistarea acestor tumori cât mai precoce, este necesară o conștientizare a importanței adresabilității pacienților la apariția primelor semne, o cultură a prezentării la medic și a controalelor periodice. 

 

Noi, chirurgii, putem să ajutăm, avem mijloace, experiență și determinare, dar simțim prea adesea, încă, o mare frustrare în fața unor cazuri care ajung nepermis de târziu, după lungi perioade de semne care ar fi putut permite un diagnostic mai rapid și o intervenție care să vindece, de multe ori și nu doar să prelungească viața. Semnele neurologice severe – paraliziile, tulburările de vorbire sau de vedere – de cele mai multe ori sunt imposibil de recuperat, chiar și în condițiile unei rezecții complete a unor tumori benigne.

 

Datorită tehnicilor moderne de imagistică, multe dintre tumorile cerebrale sunt depistate înainte de a determina altceva decât simptome ușoare, cum ar fi cefaleea (durerile de cap) nou apărută sau prelungită neobișnuit de mult. Orice semn neurologic sau schimbare de comportament ar trebui să fie un semn de alarmă și să determine un proces simplu de acțiune – acceptarea că ar putea fi o problemă serioasă și vizita la medicul de familie.

 

Medicina a evoluat foarte mult și neurochirurgia este un bun exemplu. Astăzi, șansele de supraviețuire în cazul unei tumori cerebrale sunt evident mai mari. Dar, foarte important este ca pacientul să se prezinte la medic cât mai rapid, după ce a constatat el, sau familia sa, că ceva nu este în regulă. De aceea, vă recomand să veniți cu tatăl dumneavoastră la Spitalul de Neurochirurgie, pentru a i se pune un diagnostic corect și, ulterior, în funcție de rezultat, să urmeze un tratament. Dintre toate variantele posibile, a sta acasă este varianta cea mai nefericită.”