Epistola şefilor de grup

În presa europeană a fost publicată, recent, o luare de poziţie comună a şefilor principalelor patru grupuri politice din Parlamentul European (PE), între care şi domnul Dacian Cioloş (Renew Europe), pe tema condiţionării alocării de fonduri pentru statele membre de respectarea normelor statului de drept. Cele patru grupuri – popularii, socialiştii, Renew Europe şi Verzii – constituie, de altfel, supermajoritatea „guvernamentală” din UE, în sensul că stabilesc linia generală de funcţionare a mecanismului legislativ şi totodată inspiră politicile Comisiei. Mai mult ca oricând în ultimii ani, ele tind să-şi atenueze diferenţele ideologice şi disputele de politică publică spre a contracara tendinţele eurosceptice.

Aşadar, demersul public comun al liderilor parlamentari, deşi este un instrument arareori folosit, nu ar trebui să ne surprindă. Un prim motiv ar fi acela că ideea condiţionalităţii politice în acordarea fondurilor bugetare este mai veche, iar situaţia actuală – crearea „Next Generation EU”, uriaşul fond de combatere a efectelor coronavirusului – nu face decât să accentueze, în opinia susţinătorilor acestei linii, urgenţa unei rezolvări. Un al doilea motiv este acela că tema a devenit un subiect de dispută între Consiliu şi PE, exponenţii acestuia din urmă considerând nesatisfăcătoare precauţia de care pare să dea dovadă Consiliul, prezidat în acest semestru de Germania.

După cum se ştie, orice soluţie în această direcţie presupune adoptarea unui Regulament, cel mai puternic act normativ comunitar, la a cărui adoptare Consiliul şi PE participă de pe poziţii egale, în baza principiului bicameralismului echilibrat ce inspiră activitatea legislativă în UE. Acum câteva zile, pe 30 septembrie, Consiliul a făcut primul pas, adoptând un proiect „Regulament al Parlamentului European şi al Consiliului asupra unui regim general de condiţionalitate pentru protejarea bugetului Uniunii”, care ar urma să fie adoptat (posibil, cu modificări) şi de PE, urmând ca eventualele diferenţe să fie soluţionate printr-o procedură de mediere.

În Parlament, însă, reacţiile reprezentanţilor celor patru grupuri amintite mai sus au fost deosebit de critice, ceea ce nu lasă loc de iluzii în privinţa traseului acestui proiect de Regulament, dacă nu vor avea loc negocieri de substanţă şi compromisuri. În esenţă, după cum se menţionează şi în textul liderilor de grup, este luată în colimator prevederea potrivit căreia Consiliul este cel care decide prin vot, la propunerea Comisiei, impunerea de sancţiuni financiare pentru încălcarea principiilor statului de drept. Este o prevedere ce i-a enervat pe europarlamentari, care acuză Consiliul că şi-a rezervat o pondere prea mare în procesul de luare a deciziilor de acest gen. Conştienţi că PE nu poate aspira la un rol important la acest capitol, europarlamentarii şi-ar dori ca el să revină celeilalte instituţii supranaţionale majore, Comisia – iar o eventuală decizie a acesteia privind sancţionarea unui stat-membru să nu poată fi anulată în Consiliu decât printr-o majoritate calificată.

Există şi un al doilea reproş, nu mai puţin important, care reiese şi din titlul, foarte combativ, al textului liderilor de grup: „Valorile europene nu sunt de vânzare”. Plasarea instrumentului de condiţionalitate în cadrul unui Regulament axat pe protecţia bugetului comunitar a inclus, după cum era de aşteptat, un argument bazat pe corelaţia stat de drept – execuţie bugetară corectă şi eficientă. Ar fi nedrept să limităm totul la această corelaţie, pentru că proiectul include şi o afirmare a valorii intrinseci a supremaţiei legii, în limbajul nu foarte melodios cu care ne-au obişnuit instituţiile europene. Dar, în esenţă, textul îi nemulţumeşte pe europarlamentarii care consideră că acum, repede, trebuie să se pună capăt practicilor de conformare din interes sau, mai rău, mimată.

Apărută la doar câteva zile după ce Comisia însăşi şi-a prezentat raportul pe tema statului de drept în interiorul Uniunii, controversa poate servi la o mai bună definire a condiţionalităţii de tip nou, cu condiţia ca liderii de state şi guverne din Consiliu să nu se lase conduşi de iluzii. Aplicarea grăbită a unor criterii insuficient fundamentate pentru a sancţiona Ungaria sau Polonia, în procesul de alocare a fondurilor Next Generation EU, nu va avea succes şi – chiar dacă nu va provoca represalii care să blocheze procesul de distribuire a banilor – va întări argumentul şi poziţia politică a conducătorilor eurosceptici din aceste capitale. Este o chestiune pe care liderii grupurilor din PE o pot trata ca fiind secundară, dar de care preşedinţia semestrială germană din Consiliu pare să ţină seama.