Excelenţa sa, sportul ieşean

Iacătă că se apropie sfârşitul lunii februarie, primăvara mai aşteaptă puţin şi se aşterne în toată ţara şi, în sfârşit, sportul ieşean a avut parte de o gală a “succesurilor” anului 2017. Cam târziu, ce-i drept, dar nu-i nimic, bine că nu s-a întins spre Paşti, fiindcă sărbătoarea Învierii cade cam devremior anul acesta. Ce-i drept, există circumstanţe atenuante. Mai întâi a fost întârzierea montării parchetului, din vina Ministerului de resort, proprietarul minunatei noastre săli polivalente, prin reprezentanta sa în judeţ, DJST (Direcţia Judeţeană de Sport şi Tineret). Bine înţeles, în strânsă legătură cu a noastră Primărie iubitoare de sport, cu care a negociat intens, la cuţite şi furculiţe. Apoi, când nu mai erau meciuri de baschet de disputat în deplasare şi cuţitul, y compris, furculiţa, au ajuns la os, s-a reuşit îmbrăcarea şubei de parchet peste paltonul de taraflex…. şi când să sărbăutorim şi noi evenimentul, hop că a venit vremea târgurilor. Şi astfel se făcu ca mult-aşteptata Gală a Excelenţei Sportului Ieşean (organizată de sus-pomenita Primărie şi sus-pomenita DJST) să aibă loc într-o zi de joi, la o oră total neprimitoare, înghesuită şi grăbită de un meci de baschet, care a asigurat şi audienţa necesară evenimentului. TVR chiar a decis, întru acest scop, să-l dea pe post înregistrat  ca să vină lumea la sală şi pentru sportul în general, nu numai pentru baschet. Aceste  “ieşenisme” au doza lor de farmec, dar, totuşi, e bine să aflăm că avem “excelenţă” în sportul ieşean, când noi, atoateneştiutorii, ne îndoiam că mai avem sport ieşean!

Denumirea de “Gala Excelenţei” nu este nouă în sportul ieşean şi a apărut în mandatele fostului primar Gheorghe Nichita. Într-o vreme în care la Primărie se făcea politica “hăis” şi la DJST – politica “cea”, forul judeţean de sport şi tineret organiza aceste gale în care se prezentau premianţii în ordinea topurilor ministeriale. Directorul de pe atunci a invitat o handbalistă din lotul naţional medaliată la mondiale să ofere premiul celui mai bun sportiv, dar dl. primar s-a supărat că nu i s-a rezervat Domniei Sale această onoare şi a organizat o gală paralelă, fără clasamente şi topuri, ci o defilare gen Oscar. Şi a fost numită “Gala Excelenţei Sportului Ieşean”. După atâta vreme, s-au primenit (vorba vine!) straiele politicii, DSJ şi PMI nu mai sunt rivale dar Gala Excelenţei a rămas. Iar pe atunci, chiar aveam excelenţă: CS Politehnica Iaşi era cel mai performant club studenţesc din ţară, aveam canotaj, scrimă, judo, atletism etc. Cel puţin sporturile individuale, care aduc medalii, erau respectate. Mai tot tainul “roznovan” se ducea spre fotbal, dar fără rezultate, ba chiar a fost nevoie de o inginerie la nivel înalt pentru ca  echipa, in stare de faliment, sa mai fie pe prima scenă fotbalistică. Celelalte echipe ale Iaşului erau menţinute în subzistenţă, dar EXISTAU. Am avut o întreagă generaţie de scrimeri ieşeni, care au adus României titlul mondial la sabie şi au plecat unul câte unul. Irina Dorneanu şi Mihaela Petrila de la canotaj dusu-s-au, ca mulţi alţii şi acum, cei mai buni sportivi ai Iaşului, Dragomir Iordache şi Ilie Ciotoiu sunt cu dublă legitimare în  anticamera plecării definitive. Şi se pregăteşte uriaşul nostru olimpic, Vlad Simionescu, nemulţumit de indiferenţa cu care a fost tratat în momentele grele din cariera sa. Ceea ce ne rămâne numim, poate corect, “excelenţă”, fiindcă orice performanţă sportivă bună, conţine un dram de excelenţă şi toţi sportivii care nu se întorc cu mâna goală de la competiţii merită sincere felicitări. Evităm să mai vorbim de colapsul echipelor sportive, acest capitol fiind binecunoscut şi mediatizat.

 Însă în privinţa interesului pentru performanţă, a eforturilor care se depun la nivel înalt pentru sport, oraşul nostru este corigent. Iar galele de acest gen pot fi de subzistenţă, corigenţă, insolvenţă. A le numi “gale de excelenţă” este o sfidare la adresa iubitorului de sport din acest oraş. Excelenţa sa, sportul ieşean, este de fapt un rege Lear despuiat, care îşi târâie zilele de pe azi pe mâine.

PS: Odată emiterea ordonanţei de urgenţă privind permiterea finanţării cu 5% a activităţii sportive, paravanul numit Fundaţia Sportului Ieşean nu mai există. Acum, pe la Palatul Roznovanu s-a descoperit că ordonanţa nu-i suficientă, că trebuie o lege care să monteze nişte “pârghii”. Aşa că s-a dus şi Fundaţia şi 5%.