”Demersul nostru, de a ajuta persoanele refugiate din Ucraina să aibă acces la asistență medicală, a venit la nici o lună după ce a început războiul în țara vecină. La acel moment, ca oamenii aceștia să afle de noi am pus afișe prin gări și am mers la centrele pentru refugiați. Mulți nu știau limba română. Am adus traducători și, în funcție de nevoile medicale ale fiecăruia, am încercat să-i îndrumăm către specialitățile de care aveau nevoie. Avem liste din toată țara cu medici care vor să ajute. La dvs, la Iași, din păcate, este mai greu cu instituțiile medicale de stat și atunci lucrăm mai mult cu cabinete private”, a declarat pentru Ziarul de Iași Irina Mateescu, vicepreședinte al Asociației Moașelor Independente. 

Potrivit asociației, femeile gravide, mamele singure, persoanele cu dizabilități, persoanele vârstnice, adolescenții, femeile aflate într-o situație de abuz, pacientele oncologice sunt în continuare dependente de sprijinul organizațiilor civile și nu au altă cale de a accesa serviciile vitale de care au nevoie. 

”Teoretic, serviciile medicale din România sunt gratuite. Practic, serviciile specifice sănătății reproductive se obțin cu greu în spitalele și clinicile din România. Și aici vorbim de  consultații ginecologice, contracepție, servicii de întrerupere a sarcinii, screening HPV, vaccinare HPV, mamografii și ecografii mamare, morfologii și screening fetal, nașteri naturale, sprijinul unei moașe, ajutor în alăptare și în înțărcare, educație prenatală, educație și consiliere cu privire la îngrijirea nou-născutului. Toate acestea sunt adesea contra-cost și, de aceea, sub 3% dintre femeile însărcinate beneficiază de urmărire pe toată perioada sarcinii. De altfel, această statistă aparține UNICEF  și a fost făcută la nivelul anului 2021”, a explicat Irina Mateescu.

Modelul, devenit practică în România pentru femeile din medii defavorizate, pare cu atât mai  greu de înțeles de persoane  venite din alte țări și care au nevoie de sistemul medical de la noi. Tocmai pentru că traseul multor femei, din momentul în care rămân însărcinate și până devin mămici, pare a fi destul de sinuos, statisticile dar și practica medicală spun că, în România, o gravidă din patru ajunge la primul consult pe perioada sarcinii abia în momentul nașterii. Motiv pentru care, în astfel de situații, controlul privind atât starea ei de sănătate cât și a bebelușului, practic, nu există. 

„Costuri ridicate, lipsa specialiștilor, lipsa informațiilor și lipsa moașelor din sistemul public de îngrijire pre și post-natală și de planificare familială sunt probleme cu care se confruntă toate femeile din România zi de zi. Pentru femeile refugiate, intervine și bariera de limbă și toate acestea au un impact și mai grav. Știm că sistemul medical românesc este copleșit și avem cazuri de medici a căror frustrare de a nu avea condiții bune și suficient personal medical se răsfrânge asupra refugiaților, care sunt tratați cu ostilitate sau chiar refuzați. Sistemul medical din România încă nu este pregătit pentru integrarea refugiaților și nu oferă nicio alternativă acestor persoane. Unele femei aleg să se întoarcă în Ucraina pentru a naște, a face avort sau a beneficia de metode de contracepție”, a declarat Irina Mateescu.

Cu toate acestea, societatea civilă din România s-a mobilizat și a făcut eforturi importante să ofere refugiaților serviciile de care au nevoie: traducători, informații despre sistemul medical, înscrieri la medicul de familie, suport psihologic, donații de produse de primă necesitate și chiar sprijin financiar. La AMI există o linie telefonică dedicată refugiaților, unde li se  răspunde la întrebările despre sistemul medical din România și sunt ajutați să se înscrie la medici de familie și să acceseze serviciile bazate pe moașe și pe medici specialiști. În continuare, sunt multe persoane vulnerabile care nu se pot descurca fără ajutor. Femeile gravide, mamele singure, persoanele cu dizabilități, persoanele vârstnice, adolescenții, femeile aflate într-o situație de abuz, pacientele oncologice sunt în continuare dependente de sprijinul AMI pentru a putea accesa serviciile medicale vitale de care au nevoie.

”Multe femei refugiate care au avut nevoie de sistemul medical din România ne-au spus că s-au simțit vulnerabile. Femei care nu vorbeau limba română și care au fost separate de nou-născuți și nu au știut nimic despre bebeluși o zi și jumătate. Au crezut că le-au fost luați copiii. A fost traumatizant pentru ele. În plus, în țări ca Ucraina sau Moldova, gravida poate fi susținută în sala de naștere de soț sau o prietenă. La noi nu se permite acest lucru. Aceste informații au fost transmise în comunitatea refugiaților și multe femei au preferat să se întoarcă să nască în țara lor. O femeie însărcinată în 38 de săptămâni a preferat să plece înapoi în Ucraina. A plecat cu autobuzul, cu soțul și încă 3 copii. Aceste exemple sunt impresionante”, a conchis Irina Mateescu.