„Aceasta a fost prima analiză la nivel naţional care a arătat că a fi activ în mod regulat nu va elimina efectele dăunătoare asupra sănătăţii ale excesului de grăsime corporală. Descoperirile noastre neagă ideea că un stil de viaţă activ fizic poate anula complet efectele dăunătoare ale supraponderalităţii şi obezităţii“, a adăugat cercetătorul. Există unele dovezi că fitnessul ar putea atenua efectele negative ale excesului de greutate corporală asupra sănătăţii inimii. S-a sugerat că la adulţi şi copii, a fi „gras, dar în formă“ ar putea fi asociat cu o sănătate cardiovasculară similară cu a fi „subţire, dar nesportiv“. Dr. Lucia a spus: „Acest lucru a dus la propuneri controversate de politici de sănătate pentru a acorda prioritate activităţii fizice şi fitnessului faţă de pierderea în greutate. Studiul nostru a încercat să clarifice legăturile dintre activitate, greutatea corporală şi sănătatea inimii“.

Studiul a folosit date de la 527.662 adulţi angajaţi, asiguraţi de o mare companie de prevenire a riscurilor profesionale din Spania. Vârsta medie a participanţilor a fost de 42 de ani şi 32% dintre subiecţi au fost femei. Participanţii au fost clasificaţi ca având: greutate normală (indicele de masă corporală şiMCţ 20,0-24,9/ m2), supraponderali (IMC 25,0-29,9 kg / m2) sau obezi (IMC 30,0 kg / m2 sau mai mare). În plus, au fost grupaţi în funcţie de nivelul de activitate fizică: 1) activ în mod regulat, definit ca realizând minimul recomandat pentru adulţi de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS); 2) insuficient activ (unele activităţi fizice moderate până la viguroase în fiecare săptămână, dar mai puţin decât minimul OMS); 3) inactiv (fără exerciţiu).

Sănătatea cardiovasculară a fost determinată în funcţie de trei factori de risc majori pentru infarct şi accident vascular cerebral, şi anume diabetul, colesterolul ridicat şi hipertensiunea arterială. Aproximativ 42% dintre participanţi aveau greutate normală, 41% erau supraponderali şi 18% erau obezi. Majoritatea erau inactivi (63,5%), în timp ce 12,3% erau insuficient activi, iar 24,2% erau activi în mod regulat. Aproximativ 30% au avut colesterol ridicat, 15% au avut tensiune arterială crescută şi 3% au avut diabet. Cercetătorii au investigat asocierile dintre fiecare IMC, grupul de activitate şi cei trei factori de risc. La toate nivelurile de IMC şi orice activitate (indiferent dacă a atins sau nu nivelul minim al OMS) a fost asociată cu o probabilitate mai mică de diabet, hipertensiune arterială sau colesterol ridicat, comparativ cu lipsa de exerciţii fizice.

Dr. Lucia a spus: „Acest lucru ne spune că toată lumea, indiferent de greutatea corporală, ar trebui să fie activă din punct de vedere fizic pentru a-şi proteja sănătatea“. La toate greutăţile, riscul de diabet şi hipertensiune a scăzut odată cu creşterea activităţii fizice. „Mai multă activitate este mai bună, deci mersul pe jos 30 de minute pe zi este mai bun decât mersul pe jos 15 minute pe zi“, a spus el. Cu toate acestea, participanţii supraponderali şi obezi au avut un risc cardiovascular mai mare decât colegii lor cu greutate normală, indiferent de nivelurile de activitate. De exemplu, comparativ cu indivizii cu greutate normală inactivi, persoanele obeze active aveau aproximativ o probabilitate de două ori mai mare de a avea colesterol ridicat, de patru ori mai mare de a avea diabet şi de cinci ori mare de a avea hipertensiune arterială.

Dr. Lucia a spus: „Exerciţiile fizice nu par să compenseze efectele negative ale excesului de greutate. Această constatare a fost, de asemenea, observată în general atât la bărbaţi, cât şi la femei, atunci când au fost analizate separat“. El a concluzionat: „Combaterea obezităţii şi a inactivităţii este la fel de importantă; ar trebui să fie o bătălie comună. Pierderea în greutate ar trebui să rămână o ţintă principală pentru politicile de sănătate, împreună cu promovarea stilurilor de viaţă active“.