Judecătorii ieșeni, mai catolici decât omologii italieni în ce privește drepturile celui judecat

Autorităţile italiene încearcă să trimită în România o ieşeancă pentru a-şi executa condamnarea stabilită de autorităţile judiciare din Torino. Italienii au acceptat şi o reducere a pedepsei, pentru o faptă care nu se regăseşte în Codul Penal român, numai să le-o luăm de pe cap. Până acum, nu au avut succes. Femeia aşteaptă decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la închisoarea Rebibbia din Roma.

În vârstă de aproape 45 de ani, Iridenta Costache a fost condamnată în mai multe rânduri de instanţe italiene. Prima sentinţă a fost dată de Tribunalul din Torino, care a condamnat-o la 6 ani, 2 luni şi 10 zile de închisoare pentru tâlhărie şi declaraţii false la un oficial public privind identitatea personală. Femeia smulsese cu violenţă un portofel de la o italiancă într-un autobuz. Ulterior, declarase organelor de anchetă ba că e născută în 1977 în Iaşi, ba că s-a născut în 1984 în Bacău. O a doua condamnare, la 9 luni de închisoare, a fost aplicată de Curtea de Apel Torino pentru furt calificat în concurs de mai multe persoane, pentru că sustrăsese, ajutată de trei complice, un portofel, tot într-un autobuz. A treia condamnare, tot la 9 luni de închisoare, a fost aplicată pentru încălcarea interdicţiei de a mai locui în Milano şi pentru declaraţii false privind identitatea, femeia pretinzând în faţa poliţiei că era minoră. La aceste condamnări s-au adăugat şi altele, pentru fapte similare. Toate au fost contopite de Parchetul General italian, rezultând o pedeapsă finală de 9 ani, 9 luni şi 18 zile de închisoare.

Femeia a fost încarcerată în decembrie 2018, dar procedurile de recunoaştere a condamnării de către autorităţile române s-au prelungit. În cele din urmă, dosarul a ajuns pe masa judecătorilor Curţii de Apel ieşene. Pentru ca o sentinţă dată în străinătate să fie recunoscută în România, trebuie ca făptuitorul să fie cetăţean sau rezident român, hotărârea de condamnare să fie definitivă şi să vizeze o infracţiune existentă şi în Codul Penal român, iar condamnatul să consimtă la executarea în ţară a condamnării. Furtul şi tâlhăria sunt prevăzute şi în Codul Penal român, chiar dacă prezintă alte limite ale pedepsei. Încălcarea interdicţiei de a locui în Milano a fost echivalată de magistraţi cu „neexecutarea sancţiunilor penale”. Falsul privind identitatea este însă definit altfel de legislaţia noastră, fiind considerat o infracţiune doar dacă se foloseşte un act de identitate fals. Simpla declaraţie verbală nu este luată în considerare. Consultate în această privinţă, autorităţile italiene şi-au dat acordul pentru o recunoaştere parţială a sentinţelor de condamnare.

Curtea de Apel a ridicat însă obiecţii cu privire la modul în care ieşeanca fusese condamnată în Italia. Astfel, Iridenta Costache fusese judecată şi condamnată în lipsă. Dispusese de un avocat din oficiu, dar din datele prezentate de italieni nu a rezultat că acesta luase legătura măcar o dată pe parcursul procesului cu clienta sa. În plus, spre deosebire de situaţia din România, legislaţia italiană nu prevede obligaţia ca celui condamnat să i se comunice în mod expres posibilele căi de atacare a sentinţei. „Niciun moment condamnata nu a avut acces la o procedură de rejudecare a proceselor penale finalizate cu condamnarea sa în lipsă, singurul drept la o cale de atac fiind recunoscut de autorităţile statului de executare doar cu referire la decizia de cumul a pedepselor”, au remarcat judecătorii. Aceştia au decis respingerea cererii autorităţilor italiene ca ieşeanca să-şi execute pedeapsa în România. Decizia Curţii de Apel a fost atacată în faţa ÎCCJ de către Iridenta Costache, instanţa rămânând ieri în pronunţare.

Publicitate și alte recomandări video