Alendronatul a fost asociat cu 67% și cu 45% riscuri mai mici de moarte din motive de boli cardiovasculare, respectiv atac de cord. S-a asociat cu un risc redus cu 18% de accident vascular cerebral în cinci ani și cu 17% cu un risc de AVC în decurs de 10 ani. Efectele de protecție nu au fost evidente pentru alte clase de tratamente ale osteoporozei.

 

„Este bine stabilit că există o criză la nivel mondial în tratamentul osteoporozei, din cauza conștientizării pacienților despre efectele secundare extrem de rare“, a declarat autorul senior Dr. Ching-Lung Cheung, de la Universitatea din Hong Kong. „Constatările noastre arată că alendronatul este potențial cardioprotector la pacienții cu fractură de șold. Prin urmare, medicii ar trebui să ia în considerare prescrierea alendronatului sau a altor bifosfonați care conțin azot pacienților cu fractură de șold, la scurt timp după fracturarea acestora, iar pacienții ar trebui să aibă, de asemenea, o bună conformitate cu tratamentul cu alendronat, deoarece acest lucru nu este numai bun pentru oase, ci și pentru inimă“, a adăugat Dr. Cheung.

 

În plus față de managementul clinic, studiul are, de asemenea, implicații importante în proiectarea studiilor clinice a medicamentelor anti-osteoporoză. Administrația americană pentru produse alimentare și medicamente a solicitat recent mai multe date înainte de a lua o decizie cu privire la aprobarea medicamentului romosozumab pentru osteoporoză, din cauza evenimentelor adverse excesive cardiovasculare la romosozumab în comparație cu alendronatul.

 

„Având în vedere aceste deliberări importante, rezultatele noastre sugerează că astfel de diferențe între evenimentele adverse cardiovasculare ar putea fi asociate cu o asociere protectoare a alendronatului, mai degrabă decât cu o creștere a evenimentelor adverse cardiovasculare legate de utilizarea romosozumab“, a spus Dr. Cheung.