Prof. Univ. Dr. Dan Mârțu, medic primar ORL:

„Laringita este o afecțiune care se produce prin inflamația mucoasei laringelui. Laringita poate să fie acută sau, dacă durează mai mult de 3 luni, să devină cronică.

Laringita este mai frecventă la bărbați datorită iritației mucoasei laringiene prin fumat, consumarea de băuturi alcoolice, prin profesie (cei care lucrează în atmosferă cu pulberi, praf, vapori iritanți, dar și prin suprasolicitarea vocii).

Există o serie de factori predispozanți externi, precum frigul, umezeala, aerul supraîncălzit și uscat, pulberi. Ca factori predispozanți interni pot fi carențele alimentare, afecțiuni hepatice și renale, inflamații repetate ale rinofaringelui, amigdalelor, sinusurilor.

Insist în mod deosebit asupra rolului nefast pe care îl are fumatul, mai ales dacă se combină și cu consumul de alcool, în producerea și cronicizarea laringitei și, ulterior, în unele situații, în transformarea procesului inflamator laringian în proces malign.

Laringita cronica poate fi cauzată și de refluxul gastroesofagian. Rareori se întâlnește în afecțiuni precum tuberculoza (laringita tbc), sarcoidoza, sifilis, sclerom, sau în boli autoimune (amiloidoza, granulomatoza Wegener).

Laringitele cronice se pot prezenta sub mai multe forme: laringita catarală cronică, laringita cronică hipertrofică cu aspect mixomatos, laringita pahidermică albă și laringita pahidermică roșie. Ultimele două forme de laringită trebuie urmărite și tratate cu mare atenție din cauza posibilității de malignizare.

Simptomatologia laringitei cronice este dominată de modificările vocii care pot varia de la fonastenie (vocea obosește), la voce aspră, rugoasă, răgușeală accentuată, până la pierderea vocii. Pacientul poate prezenta senzație de arsură în zona laringelui, prurit (mâncărime), senzație de corp străin. Un alt simptom destul de frecvent este nevoia de dregere a glasului (hemaj). Tusea este un alt simptom și poate fi productivă sau uscată. Rar se poate întâlni dispneea în formele hipertofice pseudomixomatoase.

Diagnosticul nu trebuie stabilit numai prin simpla constatare a disfoniei mai îndelungate, deoarece acest simptom este comun mai multor afecțiuni (tumori, tbc laringian). Diagnosticul va fi stabilit doar de specialist acesta fiind capabil să pună diagnosticul corect în cazul unei disfonii ce durează mai mult de 3 săptămâni.

Examenul direct al laringelui se poate face cu o oglindă speciala (oglinda laringiană), fie prin fibroscopie, care presupune introducerea unui „tub“,de obicei prin nas, până la nivelul laringelui. Cu această tehnică se poate filma laringele, observându-se dinamica corzilor vocale în fonație. Dacă este necesar, examenul se poate completa cu microlaringoscopia suspendată care se efectuează sub anestezie generală, și permite un examen în detaliu al endolaringelui la microscopul operator. Acest examen este necesar mai ales în cazurile suspecte, când există o ulcerație, o proliferare, sau o diminuare a mobilității corzilor vocale.

La examenul laringoscopic, în cazul laringitei catarale cronice, se constată roșeață difuză și edem la nivelul corzilor vocale. Există frecvent secretii vâscoase aderente, albicioase, care îl face pe pacient să tușească și să-și dreagă glasul.

Laringita cronică hipertrofică cu aspect mixomatos se întâlnește frecvent la fumători cu afecțiuni cronice rinosinusale și faringiene. Corzile vocale prezintă un edem alb translucid gelatinos. Nu se constată zone de cheratoză.

Laringitele pahidermice roșii și laringitele pahidermice albe includ mai multe forme anatomopatologice, dintre care unele trebuiesc urmărite cu mare atenție, deoarece există posibilitatea dezvoltării unui proces malign. Dacă sunt diagnosticate aceste forme de laringită, pacientul va trebui să fie informat de posibilitatea transformarii maligne și să urmeze întocmai indicațiile medicului specialist.

În ceea ce privește tratamentul, apariția disfoniei impune o serie de măsuri precum evitarea vorbirii chiar în șoaptă, evitarea alimentelor picante, hidratarea cu lichide calde, gargară, umidifierea aerului din încăpere.

Este esențială suprimarea factorilor iritativi. Se recomandă schimbarea locului de muncă la cei care lucrează în mediu cu praf și pulberi sau respiră vapori toxici. Se interzice fumatul și alcoolul. Pacientii vor fi sfătuiți să urmeze cure termale cu ape alcaline sau sulfuroase.

În caz că există focare de infecție se recomandă suprimarea acestora (sinuzite, amigdalite, adenoidite).

Episoadele infecțioase vor fi tratate prin antibioterapie asociată cu corticoizi, conform indicației medicului. În funcție de leziune, uneori este necesar tratament chirurgical pentru leziuni hipertrofice ce nu cedează la tratament, sau există suspiciunea unei leziuni cu tendință la degenerare malignă. În acest, caz zona suspectă va fi excizată și trimisă la examen anatomopatologic, care va preciza diagnosticul.

Este important ca acești pacienți să urmeze și un tratament foniatric, pentru revenirea și consolidarea vocii, mai ales în cazul profesioniștilor vocali.

Supravegherea pacienților cu laringită cronică, mai ales în caz de reapariție a simptomatologiei, se recomandă a se efectua un timp mai îndelungat și cu controale la 3-6 luni, la medicul specialist.

Pentru a ști unde se poziționează în această paletă largă de diagnostice, sfatul meu este ca tatăl dvs să meargă la un medic ORL-ist care, în urma investigațiilor, va stabili, ulterior, tratamentul“.