Prof. Univ. Dr. Emerit Cătălina Arsenescu Georgescu, membru titular al Academiei Române de Științe Medicale: ”Hipertensiunea arterială (HTA) reprezintă o afecțiune cardiovasculară frecvent întâlnită, din păcate, la vârste tot mai scăzute. HTA constă într-o presiune crescută a sângelui asupra pereților vaselor de sânge, pe parcursul unei perioade mai îndelungate. Acest fenomen conduce, în timp, la deteriorarea pereților vaselor de sânge și la afectarea organelor țintă cu risc de infarct miocardic, accident vascular cerebral sau insuficiență renală. 

În general, se consideră că HTA începe de la valoarea de 140/90 mmHg.

Practic, sistemul vascular asigură transportul sângelui de la nivelul inimii către țesuturi și înapoi la inimă. Sângele circulă cu o anumită viteză și, în același timp, cu o anumită presiune pe care o exercită asupra pereților vaselor pe care le traversează.

În general, pentru a putea regla presiunea exercitată de fluxul de sânge, pereții vasculari prezintă un strat muscular care asigură contracția și dilatația vasului, în scopul menținerii unei presiuni arteriale adecvate. Atunci când, din diferite cauze, calibrul vasului nu se mai poate adapta la modificarea presiunii, adesea se instalează hipertensiunea.

Există mai multe forme de HTA:

– HTA esențială (HTAE) – tensiune arterială mare, fără o cauză identificată și cel mai frecvent întâlnită;
– HTA secundară – cu o cauză identificată, apare ca urmare a afectării unui alt organ sau sistem (de cauză renală, endocrină, neurogenă, cardiovasculară, medicamentoasă etc.);
– HTA refractară – se definește drept hipertensiune persistentă în ciuda aplicării metodelor terapeutice și profilactice disponibile;
– HTA malignă – reprezintă puseuri de tensiune cu valori extrem de mari (peste 180/120 mmHg), capabile să destabilizeze sever echilibrul hemodinamic al organismului și afectarea rapidă a organelor țintă.

Valorile acordate pentru fiecare grad evolutiv evidențiază nu doar tensiunea sistolică, ci și pe cea diastolică. Astfel, gradele se situează între anumite intervale numerice:
– Tensiune normală – valori pana la 130 mmHg tensiune arterială sistolică și 80 mmHg tensiune arterială diastolică (tensiune optimă);
– Tensiune ușor crescută – valori cuprinse între 130 și 139 mmHg tensiune sistolică și 85-89 mmHg diastolică;
– HTA grad 1 (HTA stadiul 1) – valori sistolice de 140-159 mmHg și diastolice de 90-99 mmHg;
– HTA grad 2 (HTA stadiul 2) – valori sistolice cuprinse între 160 mmHg și 179 mmHg și diastolice între 100-109 mmHg;
– HTA grad 3 (HTA stadiul 3) – valori sistolice de peste 180 mmHg și diastolice de peste 110 mmHg.

Principalii factori incriminați în apariția tensiunii arteriale sunt: fumatul; dislipidemia – un nivel de colesterol mai mare de 200 mg/dl și/sau unul de trigliceride mai mare de 150 mg/dl; glicemia cuprinsă între 102-125 mg/dl (prediabet) sau chiar peste 126 mg/dl (diabet), cu alterarea toleranței la glucoză și obezitatea abdominală – o circumferință a taliei la bărbați mai mare de 102 cm și la femei mai mare de 88 cm.

Există și hipertensiune arterială în sarcină, în special după vârsta gestaționala de 20 de săptămâni. Acest fenomen poartă denumirea de hipertensiune gestatională și, evident, trebuie  corect gestionată, întrucat poate avea un impact nefavorabil asupra evoluției sarcinii și, implicit, asupra copilului.

Tabloul clinic din hipertensiunea arterială poate include manifestări precum: cefalee occipitală; dispnee – dificultăți la respirație; durere retrosternală (în piept); adinamie – scăderea forței musculare; vertij; amorțeală; greață.

Diagnosticul HTA se bazează atât pe istoricul medical al pacientului (pentru a putea identifica eventuale simptome), cât și pe examenul fizic și monitorizare 24 de ore a tensiunii arteriale. 

Măsurarea tensiunii arteriale se realizează atât cu pacientul așezat pe pat (clinostatism), cât și în picioare (ortostatism) și sunt necesare mai multe măsuratori, pentru compararea valorilor obținute și pentru evitarea unor valori induse de prezența medicului (așa numita hipertensiune arterială de halat alb). 

Tratamentul medicamentos va fi întotdeauna stabilit de medicul cardiolog, în funcție de caracteristicile particulare ale pacientului, atât medicale, cât și din punctul de vedere al stilului sau de viață. Tratamentul nu se întrerupe când se normalizează valorile tensionale. Pentru că HTA este o boală perfect tratabilă, dar nu curabilă, pacientul va trebui să ia tratamentul pe toată perioada vieții sale. Un pacient hipertensiv, care are un control optim al valorilor tensionale are, din acest punct de vedere, același risc ca și o persoană normotensivă.

În ce privește dieta ideală, de protecție cardiovasculară, este cea mediteraneană, adică cu multe fructe și legume proaspete, pește, grăsimi sănătoase (din ulei de masline, avocado), săracă în grăsimi animale și, mai ales, în sare. În schimb, chiar și hipertensivii au voie să bea câte o cafea. Cafeaua nu este factor de risc cardiovascular, decât dacă este consumată într-un mod exagerat și atunci, sigur, că poate crea și creșteri tensionale sau poate da palpitații.

Dar, un consum normal, obișnuit, o ceașcă de cafea zilnic, i se permite oricărui pacient cu patologie cardiovasculară. Și poate o să vă surprindă dar, și pacienții hipertensivi au voie – inclusiv ghidurile medicale precizează – să consume alcool. Dar, există și un ”dar”, cantitatea de alcool care poate fi consumată și care este extrem de redusă. Adică, bărbații au voie un pahar de 200 ml cu vin, zilnic, pe când femeile au voie aceeași cantitate dar doar de 3-4 ori pe săptămână. Peste această cantitate, consumul de alcool devine nociv.

Trebuie să știți că, HTA este responsabilă, prin complicațiile sale, pentru 45% din totalul deceselor cauzate de boli cardiovasculare și 51% dintre decesele cauzate de accidente vasculare cerebrale care, împreună, sunt cele mai mari cauze ale morbidității și mortalității la nivel mondial. Potrivit statisticilor, în România aproximativ 45% dintre adulți suferă de hipertensiune arterială (HTA). Dintre aceștia, se estimează că doar 59% urmează un tratament.  Factorii implicați în creșterea numărului de pacienți hipertensivi sunt consumul excesiv de sare (în medie 12,5 g/zi față de un necesar de maximum 6 g/zi), obezitatea în continuă creștere la copii, adolescenți și tineri, dislipidemiile, precum și creșterea prevalenței diabetului zaharat. 

Practic, HTA este cea mai importantă cauză a deceselor care pot fi prevenite, atât la nivel global, cât și în România. Nu există simptome întotdeauna și unii oameni află că sunt hipertensivi abia după ce suferă un infarct miocardic sau un accident vascular cerebral.

De aceea este recomandat să ținem legătura cu medicul de familie și să solicităm periodic investigațiile medicale curente, pentru a putea surprinde boala la debut și a o putea gestiona.

În concluzie, hipertensiunea arteriala este o boală cronică care afectează un procent mare din populație și care, prin intermediul măsurilor de schimbare a stilului de viață și cu ajutorul unui tratament adaptat nevoilor fiecărui pacient în parte, poate fi gestionată. Minitorizarea la domiciliu a tensiunii arteriale este obligatorie pentru o dispensarizare corectă a pacientului hipertensiv”.